Turismul – o prioritate naţională?

Luni 5 octombrie, în săptămânalul „Capital” a apărut un articol intitulat „România după 20 de ani: unde e turismul românesc şi unde ar fi putut fi”, articol pentru care mi-au fost solicitate şi mie câteva opinii. Aş vrea să dezvolt ceva mai mult acest subiect, despre care am mai vorbit de multe ori şi nu voi înceta s-o fac: alături de agricultură, servicii şi software, turismul ar trebui să reprezinte o prioritate naţională de prim rang.
Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat în ultimii 20 de ani şi sunt semne că nu se va întâmpla prea curând. Astfel că, în timp ce alţii au gândit şi au aplicat strategii pe termen lung pentru dezvoltarea turismului, România nu s-a putut desprinde de statutul pe care îl avea în 1990, când arăta ca o fată foarte frumoasă de la natură, dar spălată la lighean şi îmbrăcată de la supermagazinul sătesc, nepregătită pentru competiţia ce avea să urmeze.
Într-adevăr, avem un potenţial natural foarte bun pentru turism, cu care nu se poate mândri nicio altă ţară din Europa: mare, munte, deltă, peisaje şi zone folclorice unice, resurse extraordinare pentru turismul balnear. Însă acest potenţial mai necesită şi ceva investiţii pentru a fi pus cu adevărat în valoare. Pentru valorificarea acestei resurse naturale, ţara noastră ar fi trebuit să urmeze modelul francez sau italian de dezvoltare turistică, bazat pe punerea în valoare a potenţialului natural atât marin, cât şi montan. Noi n-avem un potenţial istoric care, în combinaţie cu un relief singular, să fie pus în valoare cum fac grecii, de exemplu, dar avem munte, mare, deltă, ape minunate, potenţial balneoclimateric, climat de invidiat. Cu o strategie de dezvoltare bună, acest potenţial natural ar putea fi pus în valoare foarte bine, prin încurajarea turismului de agrement, a sporturilor, a turismului balnear, a reţelei de Spa-uri, a turismului rural etc.
Pentru aceasta însă, prioritatea zero în materie de investiţii la nivel naţional ar fi trebuit să constea în realizarea unei infrastructuri moderne şi funcţionale. Infrastructura este vitală pentru un turism veritabil, altfel potenţialul pe care îl avem rămâne nevalorificat. În această idee, cred că preocuparea primordială a celor care gestionează turismul românesc sr trebui să constea în realizarea cât mai repede a unui parteneriat cu Ministerul Transporturilor, astfel încât împreună să elaboreze şi să aplice o strategie integrată de dezvoltare a infrastructurii în sprijinul turismului.
În al doilea rând, ar trebui stimulată dezvoltarea mediului de afaceri. Buna dezvoltare a mediului de afaceri ar atrage nu numai diversificarea gamei de servicii turistice ca afacere, dar ar determina dezvoltarea turismului de afaceri, precum şi a turismului de vacanţă, acesta din urmă ca rezultat al creşterii veniturilor celor din mediul de afaceri.
În al treilea rând, ar trebui promovată realizarea de parteneriate public-private, ar trebui iniţiate proiecte pentru scutiri de taxe şi impozite pentru cei care investesc în turism, concesionări de zone/obiective cu potenţial turistic, atragerea de fonduri europene. În paralel însă, cred că ar trebui făcut ceva şi pentru buna pregătire profesională a celor care investesc sau lucrează în turism, precum şi pentru impunerea unor standarde minime de calitate a serviciilor.
Nu în ultimul rând, ar trebui concentrate toate cazinourile într-o singură zonă din România, astfel încât să realizăm un fel de Las Vegas românesc care să asigure afluenţă de turişti pe tot parcursul unui an. Rusia a făcut deja aşa ceva, Bulgaria face şi ea, noi de ce n-am face-o?
Cred că principala cauză a timidităţii cu care s-a investit în turism o constituie lipsa de predictibilitate: legislaţie stufoasă, cu multe incoerenţe şi lacune şi care, mai mult decât atât, se schimbă foarte des şi într-un mod imprevizibil. Apoi, aşa cum spuneam, o altă cauză constă în lipsa unei viziuni: în timp ce vecinii noştri privatizau turismul în mod profesionist, noi mergeam pe cartea locaţiilor de gestiune, „stimulându-i” pe locatari nu să investească, ci să distrugă activele turistice, astfel încât să le scadă valoarea şi să le poată prelua pe mai nimic.
În concluzie, după părerea mea, turismul ar trebui să reprezinte o prioritate naţională şi, în acest sens, cum am mai arătat, ar trebui gândite strategii coerente de dezvoltare a infrastructurii şi a activelor turistice. Cred că, mai mult decât cu mitul lui Dracula, la care apelează cam toţi în lipsă de inspiraţie în materie de marketing turistic, ar trebui să mizăm pe sporturile de iarnă, care ar transforma România într-un concurent serios al Franţei şi Italiei. Potenţial avem, dar ne lipsesc investiţiile semnificative în acest sens.
Litoralul românesc ar trebui, şi el, să devină un fel de zonă de interes naţional, care să beneficieze de investiţii masive bazate eventual pe parteneriate public-private. Aici, pe lângă ceea ce oferă unui turist litoralul marin în sine, ar trebui să ne gândim şi la alte oferte conexe: excursii în locuri interesante, parcuri de distracţii, facilităţi de tratament etc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *