Am citit analiza făcută zilele trecute de Valentin Ionescu, fost ministru al privatizării şi fost consilier prezidenţial, asupra proiectului guvernamental de lege a holdingului, proiect promovat recent de Ministerul IMM-urilor, Comerţului şi Mediului de Afaceri. Am apreciat acurateţea analizei, mai ales în ceea ce priveşte consecinţele financiare ale adoptării acestui proiect, precum şi în privinţa sugestiilor de perfecţionare a prevederilor normative referitoare la holdinguri.
În opinia mea, această lege este mai mult decât necesară, mai ales dacă ea va fi lansată în cadrul unui pachet de legi în sprijinul mediului de afaceri.
Este necesară pentru că, în primul rând, va da un semnal întreprinzătorilor – fie ei români sau străini – că Guvernul are nu numai disponibilitatea, dar şi voinţa de a sprijini buna desfăşurare şi dezvoltarea afacerilor în ţara noastră. Acesta a fost, de altfel, şi crezul meu politic atunci când am intrat în Guvern, în 2005, iar proiectul legii holdingului a constituit o componentă a pachetului de proiecte legislative pe care le-am considerat atunci ca fiind prioritare.
În al doilea rând, tot la nivel politic, promovarea unor astfel de reglementări ar da un semnal convingător despre voinţa României de a intra în rândul statelor cu o legislaţie de afaceri modernă, integrată tendinţelor europene actuale.
În ultimul rând, dar nu cel din urmă, ele ar avea şi un impact economic deloc neglijabil, pentru că ar oferi un cadru legal adecvat care să favorizeze tendinţele fireşti de integrare ce se manifestă în mediul de afaceri. Atâta vreme cât legislaţia permite o integrare interstatală, prin reglementarea afacerilor transfrontaliere, de ce n-ar permite şi un proces asemănător în interiorul statului? De ce agenţi economici care funcţionează de fapt integrat trebuie să se comporte ca şi cum ar fi entităţi separate?
Cred că promovarea unor astfel de reglementări, care să favorizeze dezvoltarea durabilă a mediului de afaceri, care să ofere predictibilitate în proiectarea strategiilor de afaceri, reprezintă adevărata cale de ieşire a României din criză. Dacă mediul de afaceri ar beneficia de un cadru legal coerent şi actual, în mod sigur n-ar mai fi nevoie de măsuri disperate precum disponibilizările generalizate, fiscalitatea excesivă, diminuarea veniturilor (deghizată în „armonizare”), apelul la împrumuturi externe exagerate.
Totodată, buna reglementare a mediului de afaceri, cum ar fi în cazul pachetului ce include şi legea holdingului, ar stimula localizarea afacerilor româneşti în România, fără ca întreprinzătorii să mai fie tentaţi să ia în considerare eventualitatea înregistrării afacerilor lor în state cu prevederi mai favorabile spiritului antreprenorial. Şi, împreună cu măsurile pentru stimularea tinerilor întreprinzători, ar da o bună dovadă despre modul în care Guvernul percepe necesitatea dezvoltării sustenabile a României.