S-a stins ultimul „Frumos nebun al marilor oraşe”. Marele scriitor Fănuş Neagu, care a fost, în egală măsură, povestitor, memorialist, nuvelist, romancier, dramaturg şi gazetar sportiv, a plecat dintre noi spre o lume mai bună, pentru a se reîntâlni cu unii dintre prietenii şi colegii săi de generaţie, petrecuţi prematur dintre noi, ca şi el.

Un rapidist a lăsat un loc liber în tribună. O mare voce nu va mai răsuna de acum în Corul Vişiniu. Un izvor de glume şi de expresii memorabile a secat pentru eternitate.

Pentru rapidişti s-a lăsat întunericul odată cu dispariţia lui Fănuş Neagu ! Noi, cei în Vişiniu, i-am citit cu nesaţ, ani de-a rândul, cărţile şi articolele. Sunt de antologie câteva titluri şi ziceri ale sale. Una din cărţile sale se intitulează „Rapid nu opreşte în gările mici”. Fănuş Neagu scria, între altele: „Pentru mine, Rapidul e o dimineaţă aurie de toamnă, când în gările din Câmpia Bărăganului şi Dobrogea, unde trenurile opresc o singură clipă, zeci de oameni se aruncă în vagoanele amorţite de somn, ca să intre în Bucureşti pentru două ceasuri, atât cât joacă Rapidul (…) Rapidul e cel mai scurt drum dintre culmea gloriei şi Valea Plângerii. Rapid e curcubeul înălţat peste Calea Griviţei până la Podul Giuleşti”.

Referitor la suporterii rapidişti, care îşi exprimă astăzi regretul pentru dispariţia maestrului, Fănuş Neagu scria: „Unde sunt oare suporterii de altădată ai Rapidului care dormeau pe stadion şi puneau urechea pe gradene să asculte cum creşte iarba călcată de Nicky Dumitriu? Pe mine m-au acuzat unii că m-am vândut Rapidului. Da, le-am spus, m-am vândut Rapidului pe două găleţi de cărbuni şi o mână de traverse”.

Tristeţea ne copleşeşte pe toţi cei care l-am cunoscut, l-am iubit şi l-am stimat. Cultura română şi lumea gazetarilor sportivi sunt în doliu. Rapidul e şi el în doliu. Unul dintre ultimii reprezentanţi marcanţi ai culturii epocii sale s-a dus!

Domnul să îl primească şi să îl aibă aproape, pentru a se bucura etern de spiritul său luminos !