Salvarea noastră stă în turism!

N-am să încetez niciodată în a susţine că, alături de agricultură, turismul este industria căreia ar trebui să-i acordăm o mare atenţie, deoarece cred că ea reprezintă una dintre ramurile care pot salva România din situaţia economică în care se află.
De ce cred asta? Simplu, pentru că, pe de o parte, România are un potenţial turistic unic. Puţine ţări din lume au oportunităţi atât de bune pentru turism montan, turism estival, turism în deltă, la câmpie, în zone submontane ş.a.m.d. Avem peisaje mirifice, aer curat, ape pentru toate gusturile. Avem posibilităţi pentru petrecerea vacanţelor, pentru turism de afaceri, pentru turism etnografic, pentru tratamente, pentru sporturi de sezon…
Pe de altă parte, dezvoltarea corespunzătoare a turismului atrage după sine în mod automat progresul altor industrii conexe, precum alimentaţia publică şi industria alimentară în general, construcţiile (inclusiv construcţiile de maşini), transporturile şi infrastructura, industria textilă şi de confecţii, industria de frumuseţe, activitatea bancară, sportul şi multe altele. Având în vedere aceste considerente, am convingerea că turismul ar trebui abordat de către administraţia centrală ca o ramură economică de interes naţional, care, alături de agricultura orientată spre produse ecologice, reprezintă o opţiune deloc neglijabilă pentru prosperitatea României.
Spun că turismul „ar trebui” abordat astfel deoarece, cel puţin până în momentul de faţă, acest lucru nu s-a întâmplat. Iată ce se întâmplă în prezent în turismul nostru:

  • –    În timp ce economia românească este în pericol să se prăbuşească, la nivel central avem certuri interminabile cu miză politică şi care pot periclita pe termen lung perspectivele acestei industrii;
  • –    Autorităţile locale sunt preocupate aproape exclusiv de încasarea impozitelor şi taxelor de la agenţii economici, fără a avea o strategie de sprijinire a acestora în cadrul unor proiecte de dezvoltare durabilă. Nu numai că nu există sprijin pe plan local, dar nu se manifestă nici măcar disponibilitatea de a încheia parteneriate public-private cu întreprinzătorii din turism, care ar putea fi reciproc avantajoase;
  • –    În timp ce agenţii economici care au ales să respecte legile sunt supuşi unor controale frecvente, mai mult sau mai puţin justificate, există o industrie turistică necontabilizată care înglobează peste 60% din serviciile turistice din România. Această „zonă subterană” a turismului, necontrolată de nimeni, practică servicii de calitate îndoielnică fără a contribui în niciun fel la bugetele de stat;
  • –    Din cauză că nu avem infrastructura adecvată, puţinii turişti străini pe care reuşim să-i atragem în pauzele dintre certurile cu iz electoral sunt nevoiţi să aterizeze la Varna pentru ca apoi să fie transportaţi cu autobuzele către staţiunile de pe litoralul nostru. Iar noi ne mirăm de ce mulţi dintre ei preferă să nu mai facă şi acest drum cu autobuzul şi aleg litoralul bulgăresc pentru odihnă. Ce frumos ar fi dacă am avea şi noi un aeroport la Tuzla, care să deservească sudul litoralului românesc! Sau cel puţin dacă aeroportul de la Kogălniceanu ar funcţiona la capacitate normală măcar pe timpul verii! Sau dacă am avea aeroport la Ghimbav, care să facă din Poiana Braşov una dintre staţiunile de prim rang ale Europei! Sau dacă am avea măcar câteva autostrăzi… Dar toate astea sunt doar vise frumoase!

Apropo de autostrăzi, ştie toată lumea ce înseamnă să te aventurezi într-o călătorie cu maşina din Bucureşti către Braşov sau către litoral. Un drum până la Braşov, care n-ar trebui să dureze mai mult de două ore, se transformă într-un calvar de minimum patru ore, mai ales începând de la Sinaia. La fel se întâmplă pe drumul spre litoral, unde lipsa unei centuri a Capitalei, a unei centuri a Constanţei, precum şi a tronsonului de autostradă începând de la Cernavodă îţi transformă mult-aşteptatul concediu sau weekend la mare într-un coşmar ce durează, în cazurile fericite, 4 – 5 ore.
Şi acestea sunt doar câteva aspecte, dintre cele care se văd fără niciun efort. În realitate, sunt convins că o analiză temeinică ar dezvălui o stare mult mai dramatică a acestei inimaginabile surse de prosperitate pe care noi, românii, spre deosebire de alţii, o avem la îndemână.

One Reply to “Salvarea noastră stă în turism!”

  1. SE POATE!

    TOTUSI SA NU NE ENTUZIASMAM. TRANSMITETI PRIN DL. HIZO ECHIPEI (JUCATORILOR) MODESTIE, MODESTIE, MODESTIE…

    S-AU SCURS DOAR 4!
    MAI SUNT 30!

    IN ACESTEA 30 SE JOACA SI TITLUL SI EUROPA SI EVITAREA DE LA RETROGRADARE, ETC…

    PAS CU PAS

    PENTRU ETAPA NR. 5 TRANSMITETI PRIN DL. HIZO (DUMNEALUI DECLARA MAI MEREU PRESEI CA DISCUTA FOARTE DES CU DVS.) TRANSMITETI DECI CA INTALNITI ASTRA PLOIESTI, ECHIPA NOU PROMOVATA CE DORESTE SA SE AFIRME!

    NU O LUATI IN DERADERE! PLOIESTI ESTE UN ORAS CU AMINTIRI FRUMOASE PENTRU RAPID DAR PLOIESTI ESTE SI UNUL CU AMINTIRI TRISTE (N-AR STRICA LA SEDINTELE TEHNICE SA FIE JUCATORII INTREBATI CARE SUNT CEI 2 POLI AGONIA SI EXTAZUL DIN 1995 RESPECTIV 1967).

    ASA SE PROCEDEAZA ZI DE ZI, PAS CU PAS SI SA VEDETI CA ACEA GALEATA CU LAPTE NU VA MAI FI RASTURNATA…

    UN WEEK-END PLACUT SI ASTEPT RASPUNSUL POSTAT LA TEMA ,,Pecizari despre Rapid”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *