Risipim, risipim?

Am declarat în repetate rânduri şi îmi susţin şi de această dată declaraţia conform căreia una dintre cele mai dificile decizii pe care sunt nevoit să le iau în calitatea mea de acţionar majoritar al unui grup de societăţi comerciale cu aproximativ 2.500 de angajaţi este cea cu privire la reducerea numărului de angajaţi prin restructurarea activităţii. Într-adevăr, există serioase considerente umanitare care te invită să te gândeşti de mai multe ori înainte de a decide concedierea cuiva. Dincolo de ele, există şi considerente economice legate de productivitate care fac ca alternativa restructurării de personal să fie una dintre cele mai dezavantajoase pentru orice angajator.
Cu toate acestea, în anumite împrejurări, ea este o măsură imposibil de evitat, din raţiuni care nu mai sunt sub controlul angajatorului, aşa cum voi arăta în continuare.
Fără să ţină cont de aceste aspecte, un critic constant de-al meu de la Pro Sport, care nu s-a aflat niciodată până acum în situaţia de a angaja sau a concedia pe cineva, croşetează nişte aluzii sarcastice cu privire la „curăţenia de toamnă” de la Rapid, făcând abstracţie – din neştiinţă sau din rea-voinţă – de realitatea economică în care ne aflăm.
Pe scurt, e vorba de planul de restructurare a staff-ului tehnic şi administrativ de la clubul Rapid, despre care autorul (n-am să-i dau numele) afirmă: „Cum treci cel mai bine de criza financiară? Prin concedieri! Nu e o axiomă economică, ci doar felul lui George Copos de a gestiona situaţia. Aşa că a trecut la concedieri masive în club.”
În primul rând, pentru cineva care are un minim de cultură economică, este evident că, în vremuri de criză precum cele cu care ne confruntăm, marea majoritate a angajatorilor, printre care statul însuşi, aplică vrând-nevrând şi strategii de reducere a numărului salariaţilor. Este logic, în condiţiile în care cererea produselor sau serviciilor pe care le oferi scade dramatic, nu ai cum să plăteşti acelaşi număr de salariaţi, în aceleaşi condiţii financiare: ori scazi numărul angajaţilor (adică vor fi unii care, din păcate, vor pierde), ori reduci nivelul salariilor (adică pierd toţi); prin urmare, contrazicându-l pe criticul meu, pot să-l asigur că, din nefericire, e o „axiomă economică” în toată regula şi nicidecum „felul lui George Copos de a gestiona situaţia”. Aşa stând lucrurile, dintre două rele, pe care s-o alegi? Îl las pe autor să opteze, eu îi furnizez doar un indiciu: în zona euro a UE, şomajul este în prezent la nivelul de 9,5%, cel mai ridicat din ultimul deceniu.
În al doilea rând, în ce constau „concedierile masive” de la Rapid? La ultima restructurare au fost reduse 7 posturi (dintre care unul vacant), ceea ce înseamnă mai puţin de 10% din organigrama clubului. Am renunţat cu precădere la unele posturi redundante, care fuseseră înfiinţate fără a se ţine seama de necesităţi, mai mult din raţiuni subiective, şi care erau menţinute în virtutea tradiţiei.
În al treilea rând, spre deosebire de percepţia pe care vrea s-o inducă autorul, clubul Rapid nu este singurul care aplică o asemenea strategie. Nu doar societăţi sau asociaţii din domeniul sportului sunt nevoite să aplice asemenea măsuri (unele cluburi au preferat să retrogradeze în ligi inferioare pentru a minimaliza provocările economice), ci chiar companii redutabile, cu o mare putere economică şi cu o indiscutabilă credibilitate pe piaţă. Şi nu trebuie să ai MBA obţinut la Harvard, ci doar să răsfoieşti ziarele pentru a afla acest adevăr care se aplică tuturor, nu doar Rapidului: iată, de exemplu, o întreagă industrie – cea a construcţiilor – a înregistrat în luna iulie o scădere de peste 14% faţă de aceeaşi lună a anului trecut, cu consecinţele de rigoare asupra resursei umane; în comparaţie cu statele membre UE (cu excepţia ţărilor baltice), contracţia economică a României este dublă, de peste 8,5%, producând şi ea consecinţe pe piaţa forţei de muncă; marile companii, chiar multinaţionalele, aplică şi ele planuri de restructurare a resursei umane (un exemplu pe care l-am aflat recent este cel al unei societăţi multinaţionale care are filiale şi în sectorul energetic românesc, sub management vest-european, şi care va aplica în viitorul imediat reduceri substanţiale de personal). În asemenea condiţii dure, cine îşi poate permite să risipească resurse financiare? Răspunsul este: doar managerii inconştienţi care nu înţeleg că în acest mod se îndreaptă cu paşi repezi spre faliment.
Aşadar, este vorba de o alegere între a dispărea cu totul şi a rezista cu preţul unor renunţări. Refuzând „consultanţa” scriitorului de la Pro Sport, eu am ales varianta supravieţuirii. El pe care o fi ales-o?

2 Replies to “Risipim, risipim?”

  1. si vreti ca vizitatorii acestui site sa creada ca datorita reducerii unui numar de 7 posturi ati salvat Rapidul de la faliment?…nu cred ca aveti o parere prea buna despre vizitatorii acestui blog…

  2. domnule copos are rapidul niste scouteri nu zic in serbia,brazilia,argentina(taramuri perfecte pentru a aduce tinere talente) aici,in Romania,in liga 2?sa putem aduce niste baieti sub 20 ani,care daca nu confirma din prima sa joace la rapid 2 macar,dar totusi,acum ca nu avem bani sa luam jucatori din prima liga sau jucatori cu adevarat valorosi,macar sa construim ceva ce in 2-3-4 ani sa mearga super!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *