În economia mondială grupurile de societăţi comerciale au dobândit o importanţă din ce în ce mai mare. Societatea de capitaluri independentă şi izolată este înlocuită de grupul de societăţi, ansamblu de mai multe societăţi comerciale, fiecare cu propria individualitate juridică, dar dependente, din punct de vedere economic, al controlului şi deciziilor, de o societate mamă. Fenomenul, care face parte din acquis-ul comunitar, este din ce în ce mai prezent şi în România, fie că e vorba de companii multinaţionale, fie de capitalul autohton.
Având în vedere această realitate, ca şi pe aceea că legislaţia română are, în acest domeniu, soluţii incomplete, am susţinut, începând cu anul 2005, că este necesară reglementarea funcţionării unei societăţi membre într-un grup de societăţi şi care, în acelaşi timp, să permită fluidizarea operaţiunilor între societăţile din grup. Soluţia propusă de mine în 2005 a fost adoptarea unei legi a holdingului, care să asigure echilibrul între interesele holdingului şi interesele societăţii controlate de acesta, şi care este inspirată din experienţa europeană, mai ales din reglementarea germană a holdingurilor (“Konzernrecht”).
Proiectul de lege pe care îl aveam în vedere în 2005 se referea în principal la: clarificarea operaţiunilor între societăţile din cadrul grupului; reglementarea metodelor de colaborare între societăţile de tip holding şi societăţile controlate de acestea; introducerea unui tip special de fuziune pentru cazul în care un asociat deţine mai mult de 90% din capitalul social al unei societăţi comerciale (upstream merger); introducerea unor dispoziţii de dreptul muncii care să permită un nivel ridicat de integrare a activităţilor din grup. În mod special am avut în vedere introducerea unor dispoziţii fiscale care să ţină cont de cuantificarea consolidată a rezultatelor operaţiunilor comerciale la nivelul întregului grup, respectiv introducerea impozitării rezultatului consolidat al grupului fiscal. Spre exemplu, dacă astăzi există două companii din acelaşi grup, iar una face un profit de 100 de unităţi şi alta o pierdere de 100, rezultatul cumulat fiind zero, în schimb compania care are profit trebuie să plătească cota de 16% de impozit. Am susţinut de asemenea compensarea pierderilor cu profiturile în cadrul grupului şi eliminarea TVA-ului asupra tranzacţiilor intra-grup.
La vremea respectivă propunerile de mai sus nu au putut fi promovate. Probabil era prea devreme. Între timp a venit criza şi ne-a adus cu picioarele pe pământ. Am constatat că ceea ce europenii ştiu de mult este adevărat şi că măsurile luate de ei trebuie puse în practică şi de noi, dacă nu „de voie” – cum am propus eu în 2005, atunci „de nevoie” !
În prezent este publică informaţia că, în sferele Puterii, se lucrează la un program de măsuri anti – criză, lucru cât se poate de lăudabil. Între altele, se are în vedere promovarea unui proiect de lege privind holdingul. Salut această iniţiativă şi o susţin. Consider că o idee bună, utilă societăţii, trebuie susţinută energic, indiferent din ce parte a spectrului politic vine, şi oricât de târziu. Cred că, în măsura în care Guvernul va iniţia un proiect de lege privind holdingul, acest proiect trebuie susţinut de întreg mediul de afaceri, indiferent de simpatii sau culori. Rog Guvernul să accelereze procesul de pregătire a proiectului. Rog întreg mediul de afaceri să contribuie la îmbunătăţirea proiectului. Rog Parlamentul să dezbată responsabil şi de urgentă acest proiect. Este unul din elementele care ne poate scoate din criză. E spre binele nostru, al tuturor.