Disoluţia instituţiilor publice prefigurează dezastrul economic

La începutul acestui an, când afirmam că peste 12 luni România va avea un milion de şomeri, mulţi credeau că glumesc. Iată că, din păcate, realitatea îmi dă dreptate, deşi continui să susţin că, în materie de politică a resurselor umane, concedierile reprezintă ultima şi cea mai dezavantajoasă opţiune pentru un angajator.
Când făceam această previziune, luam în calcul doar efectele crizei economice propriu-zise, sperând că ele nu vor fi potenţate şi de o criză politică. Din nefericire, n-a fost să fie, n-am scăpat doar cu provocările de ordin economic. De ce oare pentru noi, românii, sacrificiile trebuie să fie mai mari pentru orice reuşită?
Criza politică prin care trecem a aruncat în aer, printre altele, şi bruma de predictibilitate care începuse să se încropească firav în ţara noastră şi de care mediul de afaceri are atâta nevoie. Într-adevăr, nu e doar o vorbă goală afirmaţia potrivit căreia predictibilitatea este vitală pentru întreprinzători, iar în ceea ce mă priveşte am susţinut în nenumărate ocazii nevoia de predictibilitate, chiar cu riscul de a deveni plictisitor.
De ce avem nevoie de acest cadru favorabil elaborării unor previziuni viabile? Pentru că, de exemplu, bugetele companiilor din mediul privat au fost revizuite de câteva ori în decursul unui an de zile, de la întocmirea proiectelor de buget pe 2009 şi până în prezent. Pentru 2010 însă, situaţia este cu adevărat dramatică: pe ce curs euro-leu să-ţi fundamentezi bugetul? Pe ce procent al TVA-ului? Care vor fi impozitele ce trebuie plătite? Care va fi perioada de şomaj şi cum vor fi afectate cheltuielile angajatorilor de eventuala modificare a acesteia? Care va fi vârsta de pensionare, ce condiţii se vor schimba în acest domeniu? Nimeni nu ştie, astfel că predictibilitatea atât de necesară în afaceri nu poate atinge nici măcar orizontul zilei de mâine, darmite să permită previziuni pe un an întreg sau chiar strategii multianuale!
Aşa că, în materie de predictibilitate în mediul de afaceri, putem utiliza în continuare instrumentele tradiţionale ale politicii economice româneşti: dăm cu banul şi aplicăm principiul „văzând şi făcând”…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *