Un om de succes este cel care poate construi o fundatie solida din caramizile pe care altii le-au aruncat in el.
David Brinkley

Arhiva pentru luna Aprilie 2013

Cine are de profitat din distrugerea capitalului autohton ?

16.04.2013| 34 Comentarii
Postat in: Evenimente

Există un subiect care pentru mine a devenit o adevărată obsesie.

Sunt om de afaceri. În opinia mea afacerile se fac pe două planuri: unul este cel al afacerilor propriu – zise: produci, vinzi, transporţi, asiguri servicii etc. Al doilea plan, mai puţin vizibil şi mai greu accesibil, este cel al construirii unui mediu de afaceri care să fie prietenos şi funcţional.

În prima parte a carierei mele m-am ocupat, fireşte, de primul plan. În timp am conştientizat că cineva dintre noi, oamenii de afaceri, trebuie să îşi asume responsabilitatea de a se implica în îmbunătăţirea mediului de business, în asigurarea stabilităţii şi predictibilităţii acestuia. Acela a fost momentul în care am acceptat oferta de a intra în politică.

În cei câţiva ani în care am fost membru al Senatului şi al Guvernului am încercat să ating obiectivele pe care le cunoşteam din practică şi pe care le convenisem cu reprezentanţii marcanţi ai vieţii de afaceri din România. Am lucrat la Legea Patronatelor pentru a coagula organizaţiile investitorilor, la proiectul Legii Holdingului, la modificarea Legii Societăţilor Comerciale, la introducerea guvernanţei corporatiste şi la alte câteva proiecte majore.

Am avut prilejul de a lucra atât cu patronatele române cât şi cu organizaţii ale investitorilor străini, cum ar fi Am Cham ori Consiliul Investitorilor Străini. Am constatat că, pe de o parte, organizaţiile noastre patronale erau mult prea numeroase şi prea divizate. Pe de altă parte organizaţiile investitorilor străini vorbeau toate prin aceleaşi canale şi apărau aceleaşi poziţii – bravo lor ! Am încercat să îi conving pe „ai noştri” că problema nu este, spre exemplu, „cine merge la conferinţe internaţionale”, ci aceea de a şti „ce facem în continuare pentru a fi mai competitivi”. Nu am reuşit. Partidul din care făceam parte era mic, aşa că, la un moment dat, am ieşit de la guvernare şi m-am retras din viaţa publică cu gustul amar al lucrului neterminat. Azi sunt şi mai multe organizaţii patronale, cu şi mai mulţi preşedinţi care vor să meargă, toţi, dacă  s-ar putea, la conferinţe la Geneva sau la Bruxelles.

Un lucru rămâne totuşi straniu: în timp ce capitalul extern din România este sprijinit în diferite moduri, cel autohton are parte, surprinzător, de un cu totul alt tratament: împotriva investitorilor români importanţi s-a dezlănţuit o adevărată maşinărie de creat dosare penale. Aproape că nu există vreun investitor român semnificativ care să nu fi fost chemat în faţa organelor de cercetare penală sau a instanţelor de judecată.
Care sunt consecinţele ? Experienţa de la Holdingul ANA este relevantă: în cei 7 ani de când încerc să demonstrez în instanţă că acuzaţiile care îmi sunt aduse sunt neîntemeiate, societăţile din Holdingul ANA au pierdut cam 100.000.000 euro anual din cifra de afaceri, adică vreo 700.000.000 euro în total. La aceste sume noi am fi plătit circa 350.000.000 euro taxe şi impozite la bugetele statului. Nu a mai fost cazul – reducându-se volumul afacerilor s-a redus corespunzător şi cuantumul taxelor şi impozitelor plătite. Statul a pierdut sumele cu pricina. Noi am pierdut totodată vreo 2.000 de locuri de muncă. Acum de soarta lor se ocupă, probabil, tot statul. Şi alţi oameni de afaceri români trec prin aceiaşi experienţă. Aşa că stau şi mă întreb: cine are de profitat din distrugerea capitalului autohton ? Statul ? Nu cred. Angajaţii ? Nici atât. Investitorii ? Să fim serioşi ! Atunci cine ? Mister !

Nu cred în teorii conspiraţioniste. Nu cred că cineva urmăreşte moartea capitalului autohton. Cred însă că problemele noastre ori nu sunt cunoscute, ori sunt neglijate. Ca atare cred că este necesară crearea unei organizaţii care să prezinte autorităţilor publice atât greutăţile cu care ne confruntăm cât şi necesităţile mediului de afaceri.

În această conjunctură salut înfiinţarea, mâine, 17 aprilie 2013, a Asociaţiei Investitorilor Români, structură care, sperăm noi, va fi o apărătoare a intereselor legitime ale ROMÂNILOR CARE INVESTESC ÎN ROMÂNIA. Voi deveni membru al acestei organizaţii neguvernamentale şi voi sprijini mediul de afaceri de pe poziţiile acesteia. Poate astfel vom reuşi să „trecem” proiectul de lege a holdingurilor şi alte acte normative care pot pune în mişcare economia română.

În fine, cred că ACUM întrebarea fundamentală nu este „Ce e de făcut CU România” ci „Ce e de făcut ÎN România”. Înfiinţarea Asociaţiei Investitorilor Români poate fi un prim răspuns. Să-l salutăm !