Un om de succes este cel care poate construi o fundatie solida din caramizile pe care altii le-au aruncat in el.
David Brinkley

Arhiva pentru luna Februarie 2013

COMUNICAT

20.02.2013| 7 Comentarii
Postat in: Comunicate de presa

Ieri, 19.02.2013, Instanţa s-a pronunţat în „Dosarul Transferurilor” asupra cererii procurorului DNA ca persoanelor implicate în acest dosar să li se interzică să părăsească ţara şi a decis să respingă solicitarea DNA.

În ceea ce mă priveşte consider că decizia Instanţei este corectă. Nu există nici un motiv care să mă determine să părăsesc ţara. Toate activele şi toate investiţiile mele sunt în România. Unele dintre investiţii sunt în curs de derulare şi, potrivit regulilor interne din Holdingul ANA, ele sunt supravegheate direct de mine. Nu pot să lipsesc de la lucrări pentru că nu vreau să îmi asum nici un risc în ceea ce priveşte calitatea lucrărilor.

Sunt un om care călătoreşte relativ puţin în afara graniţelor. Chiar şi vacanţele mi le petrec în România, atât vara cât şi iarna. Poiana Braşov şi Eforie Nord sunt minunate. Nu am, aşadar, nici un motiv pentru a pleca din ţară – locul şi lucrul meu sunt aici. Ca atare, decizia corectă a Instanţei, care îmi garantează libertatea de mişcare, nu mă va determina să plec din România nici o secundă, deşi am această posibilitate. Sunt aici, la treabă şi la dispoziţia Instanţei. Nu am nimic de ascuns şi nici o teamă, pentru că ştiu că tot ceea ce am făcut a fost corect, inclusiv declanşarea procedurii de insolvenţă a FC Rapid, aşa după cum m-a obligat legea.

Gheorghe Copos

Jurnal de instanţă: Un show mediatic de mare clasă

19.02.2013| 1 Comentarii
Postat in: Comunicate de presa, Media

Săptămâna trecută, în „Dosarul Transferurilor”, procurorul şi-a propus să capteze atenţia opiniei publice şi a mass media pentru o cât mai bună bucată de timp. Astfel, a înaintat Instanţei o cerere năucitoare, aceea de a se lua împotriva celor 8 persoane implicate în dosar măsura interdicţiei de a părăsi ţara. Asta în condiţiile în care nici unuia dintre noi nu îi trecea prin cap să facă aşa ceva. În documentul însăilat de procuror se arăta, în esenţă (comentariile imi apartin):
1.    Cei Opt au o atitudine vehementă faţă de Instanţă: niciodată o pedeapsă nedefinitivă, sau o atitudine, chiar vehementă, faţă de o instituţie a statului nu poate impune luarea unei măsuri preventive. Până la condamnarea sa definitivă, orice persoană se bucură de prezumţia de nevinovăţie. Dincolo de faptul că subsemnatul nu am manifestat, până la data formulării cererii de faţă, în nici un fel o atitudine vehementă, este bunul drept al meu, ca persoană prezumată nevinovată, să îmi clamez nevinovăţia.
2.    „Unii dintre inculpaţi (Copos Gheorghe…) au început să înstrăineze o parte din bunurile lor, ori acţiuni deţinute la diferite societăţi comerciale, sau să formuleze cereri de intrare în insolvenţă a cluburilor de fotbal, aspect de natură a îngreuna recuperarea prejudiciului produs şi a le conferi resurse financiare sporite (…)”…..„Inculpaţii deţin importante valori financiare în ţară şi străinătate (…) relaţiile personale şi comerciale deţinute (? – n.n.) putând fi de natură să le asigure acestora părăsirea intempestivă a teritoriului ţării şi sustragerea astfel de la judecarea cauzei”. Eu nu am înstrăinat nici o parte din bunurile mele sau acţiuni deţinute la diferite societăţi comerciale, iar în cauză nu există nici un indiciu că aş fi procedat în sensul susţinerilor procurorilor. Cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenţei SC Fotbal Club Rapid SA, al cărui acţionar sunt, a fost formulată în urma celor decise în AGA, societatea conformându-se obligaţiei înscrise expres în legea insolvenţei. Votând în AGA pentru declanşarea procedurii insolvenţei am evitat săvârşirea infracţiunii de bancrută simplă, chiar dacă astfel am dat „temei” Ministerului Public să ceară luarea faţă de mine a măsurii preventive în chestiune. În altă ordine de idei, nu deţin în străinătate importante valori financiare. Tot ce am, afacerile dezvoltate în ultimii 23 de ani, societăţile în care sunt acţionar, activele acestora, se află în România. De altfel nu ştiu de când deţinerea de importante valori financiare este prohibită şi, mai ales, nu înţeleg de ce deţinerea unor asemenea valori în ţară poate fi motiv de a părăsi teritoriul naţional.
3.    „Inculpaţii Copos Gheorghe (…) s-au întâlnit într-o locaţie privată aparţinând inculpatului Copos Gheorghe cu Becali Gheorghe (…) aspect care ridică serioase semne de întrebare cu privire la implicarea persoanei menţionate în afacerile judiciare ale inculpaţilor (…)”.
Întâlnirea la care face referire parchetul a avut loc în holul Hotelului Crowne Plaza, loc public prin excelenţă, şi a avut drept obiect discutarea unor aspecte de natură sportivă cu avocaţi pledanţi în faţa organelor FIFA. Participând la această întâlnire am ales să îmi exercit dreptul la libertatea întrunirilor.

Pe scurt, întreaga argumentaţie a Ministerului Public, pe care el însuşi o aşează generos sub semnul „elementelor de fapt”, se constituie într-o încrengătură de deducţii, ipoteze şi forţări ale logicii. Nici urmă de prezumţie de nevinovăţie, de proporţionalitate şi rezonabilitate, nici urmă de caracter necesar într-o societate democratică al măsurii preventive propuse.

Nu trebuie să fii un geniu ca să înţelegi imediat că solicitarea procurorului era lipsită de orice temei. Atunci ce de a făcut-o ? Foarte simplu: din simţul spectacolului ! Pentru a capta atenţia unei ţări întregi ! Pentru a se menţine în „prime time”!

Trebuie să recunosc, felicitându-l pe procuror, că stratagema „i-a ieşit” perfect iar presa a jubilat: „avem ce scrie o săptămână !”; cei 8 din dosar au mai încasat o lovitură de imagine !

Felicitări, domnule procuror ! Rupeţi una câte una vertebrele economiei româneşti, adică investitorii autohtoni, şi re-construiţi ţara fără ei ! Sunt curios cum o veţi face !

Scrisorile lui Gheorghe Copos. Scrisoarea a VI-a. Baciului Adrian. Răspuns la „RetroLiga1”

18.02.2013| 18 Comentarii
Postat in: Evenimente

Odată, „Baciul moldovean şi cu cel vrâncean, măre, se gândiră şi se sfătuiră ….” să îi facă rău celui ardelean.
Această vocaţie mioritică a unor Baci se pare că s-a transmis peste veacuri, mai ales că eu sunt ardelean. Este şi cazul lui Adrian „Baciu”, înjurătorul de serviciu din aceste zile de la Gazeta Sporturilor, care vine să completeze lista destinatarilor Scrisorilor mele.
Apreciez înalta ta preocupare pentru Rapid. Este o echipă care chiar merită să fie băgată în seamă. Apreciez şi memoria ta, care reţine momente din „vremurile bune”, când jucătorii înţelegeau să joace bine, fiind, la rândul lor, plătiţi bine. Apreciez, de asemenea, analiza pe care o faci privind clasamentul Ligii 1.

Ce nu înţeleg este furia şi ura cu care amesteci lucrurile obiective privind Rapidul, cu cele subiective, care mă privesc personal pe mine. Nu sunt nici supărăcios, nici ranchiunos, nici sensibil „ca o fată mare”, aşa că expresii mojiceşti de genul „bandit”, „infractor”, „hoţ”, „comunist împuţit” (asta din urmă îmi place foarte mult; cred că pentru tine ar merge perfect sub forma „büdös oláh”) – toate nedovedite – mă lasă rece. Am auzit multe prostii de acest gen în viaţa mea. E drept, nici nu am rămas dator.
Îmi aduc aminte de o întâmplare petrecută în Parlament. Era o perioadă în care, ca şi acum, se arunca încolo şi încoace cu vorbe grele şi neacoperite. Unora dintre parlamentari le-a venit ideea – împrumutată din alte ţări, nu scornită de ei – de a se adopta o lege care, printre altele, să prevadă că afirmaţiile nefondate şi care nu pot fi susţinute în nici un fel de fapte, care ar fi avansate în mass media de jurnalişti, ar urma să fie sancţionate. S-a stârnit o furtună imensă. Toată presa a sărit să îşi apere „libertatea de expresie”. Nu am înţeles exact atunci de ce trebuie să te aperi furibund de ceva ce tu ştii bine CĂ NU VEI FACE NICIODATĂ, adică de MINCIUNA prin presă. A fost o decizie corectă să nu fie promovată o asemenea lege ! Atât de corectă încât deunăzi a venit Comisia Europeană să ne atragă atenţia că libertatea excesivă a presei a ajuns să lezeze activitatea instituţiilor statului (vezi magistratura) şi că ar trebui să facem ceva !

În acest sens, cred că mă voi face şi eu ziarist. Beneficiind de acest statut şi fiind protejat 100 % împotriva a orice, prin de libertatea mea nelimitată de expresie, voi putea să afirm în public, spre exemplu: „Adrian Baciu, eşti un om care nu înţelege nimic din ce se întâmplă pe lumea asta, eşti un bădăran, un necioplit, un neinformat, pe scurt: un neanderthalian intelectual”. Toate acestea, bineînţeles, în sensul jurnalistic al cuvântului, fără nimic personal şi fără dorinţa (dar şi fără jena) de a jigni. Aş spune: „este convingerea mea intimă şi, în spiritul libertăţii de a scrie orice îmi trece prin cap, repet şi susţin afirmaţiile”.

Dar, până una – alta, nu sunt jurnalist şi, deci, consideră că nu am afirmat nimic din cele de mai sus. Era, pur şi simplu, o „ipoteză de lucru”. Tu poţi să mă înjuri în gura mare ! Eu nu pot să mă apăr.

Libertatea presei, ce să-i faci !

FOTBAL CLUB RAPID COMUNICAT DE PRESĂ

15.02.2013| 1 Comentarii
Postat in: Afaceri, Comunicate de presa, Sport

Va prezint un comunicat de presa dat publicitatii astazi 15.02.2013 de FC Rapid Bucuresti

“Comunicat de presa

FC Rapid are de făcut câteva precizări în legătură cu articolul „George Copos e invincibil în afaceri » Taher, Iacov, Corvinul şi două bănci au rămas cu buza umflată!” apărut în ediţia electronică a cotidianului „Gazeta Sporturilor” din ziua de 15.02.2013 sub semnătura domnului Cătălin Popescu. Articolul se referă la tabelul preliminar de creanţe, dat publicităţii după întocmirea sa de către administratorul judiciar în dosarul de insolvenţă în care este implicat FC Rapid.

1.  La masa credală s-au înscris 163 de creditori care au solicitat creanţe în valoare de 210.838.992 lei, respectiv circa 48 de milioane de euro.
2. Solicitările au fost examinate de administratorul judiciar, în aplicarea prevederilor literei k) din art. 20 al Legii nr. 85 din 2006 privind procedura insolvenţei, care stabileşte că una din principalele obligaţii ale administratorului judiciar este: “verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelului de creanţe.”
3.    Analizând cererile creditorilor şi documentele justificative pe care fiecare pretins creditor le-a ataşat cererii sale pentru a-şi dovedi creanţa, administratorul judiciar a admis suma de circa 148 de milioane de lei, adică aproximativ 34 milioane euro. Ca atare, în tabelul preliminar de creanţe au fost înscrise doar acele creanţe care au fost dovedite şi care îndeplinesc cerinţele prevăzute de lege. Este ştiut că în cadrul procedurii de insolvenţă sunt luate în consideraţie DOAR ACELE CREANŢE CARE POT FI DOVEDITE.
4. Diferenţa dintre suma totală solicitată, respectiv 210.838.992 lei, şi cea admisă de administratorul judiciar, respectiv 148 milioane de lei, constă în faptul că multe aşa – zise creanţe fie că nu pot fi dovedite, fie că nu există, fie că nu mai există la data aprobării tabelului.
5. Pentru corecta informare a opiniei publice şi a mass media prezentăm câteva exemple semnificative de creanţe care au fost solicitate a fi înscrise iniţial dar care NU au fost aprobate de administratorul judiciar:
a.  Jucătorul Vladimir Bozovici a solicitat iniţial suma de 80.000 euro. Ulterior înregistrării solicitării, el a încheiat cu FC Rapid o înţelegere, reciproc avantajoasă, prin care s-a convenit asupra încetării colaborării sale cu clubul. Prin această înţelegere Bozovici a renunţat la suma solicitată. Ca atare, această creanţă ne mai existând, suma de 80.000 euro nu a mai fost aprobată de administratorul judiciar pentru a fi inclusă în tabelul preliminar de creanţe; situaţii similare există şi în cazul altor câţiva jucători care, iniţial, au solicitat diverse sume dar, ulterior, în urma unor negocieri, au renunţat la ele;
b. Unicredit Ţiriac Bank s-a înscris, iniţial, la masa credală cu 1.504.445 euro. Ulterior acestui moment FC Rapid a restituit, la scadenţă, suma datorată băncii, respectând prevederile contractului încheiat cu aceasta. Ca atare, administratorul judiciar a constatat că această creanţă nu mai există şi, în mod corespunzător, nu a aprobat-o. O situaţie asemănătoare apare în cazul ATE Bank;
c. Sumele solicitate de FC Corvinul Hunedoara şi de alţi câţiva creditori nu pot fi dovedite; ca atare, nici ele nu au fost aprobate de administratorul judiciar.
6.  Din motive de spaţiu ne oprim aici cu exemplele, făcând din nou precizarea că fiecare sumă care a fost admisă de administratorul judiciar se bazează pe dovezi certe privind existenţa creanţelor şi asupra caracterului lor lichid şi exigibil. În mod corespunzător, acele creanţe a căror existenţă nu poate fi dovedită nu au fost admise, conform prevederilor legii. Administratorul judiciar dispune de toate documentele şi probele în sprijinul hotărârii sale privind forma actuală a tabelului de creanţe.
7. Regretăm că „Gazeta Sporturilor” şi autorul Cătălin Popescu au ales, din nou, pentru a nu ştiu câta oară, să publice despre FC Rapid informaţii neverificate şi prezentate în mod tendenţios. Desigur, nu putem cere cititorilor să fie experţi în insolvenţă, pentru a-i cunoaşte mecanismele. Nu putem cere acest lucru nici măcar autorului – care, evident, este în NECUNOŞTINŢĂ DE CAUZĂ. Putem cere, însă, ca orice autor de bună credinţă să se documenteze şi să verifice în prealabil informaţiile pe care le publică – ceea ce nu a fost cazul nici de această dată. Considerăm că ar fi fost onest ca autorul să se intereseze care sunt motivele diferenţei dintre suma solicitată iniţial de creditori şi cea aprobată de administratorul judiciar – motive foarte simple, de altfel.
8. FC Rapid are în continuare toată deschiderea şi transparenţa de a furniza datele care să confirme faptul că procedura de insolvenţă se desfăşoară cu respectarea întocmai a tuturor prevederilor legale. Sunt în interesul general cunoaşterea adevărului, protejarea intereselor tuturor creditorilor şi salvarea clubului FC Rapid.
9. Regretăm caracterul tabloidic, scandaloid şi de telenovelă în care „Gazeta Sporturilor” prezintă situaţia de la FC Rapid. Am regreta dacă domnul Cătălin Popescu ar reuşi să transforme „Gazeta Sporturilor” în ceea ce „Academia Caţavencu” numea, pe vremuri, „Mazeta Sporturilor”.

Fotbal Club Rapid Bucureşti”

NEDREPTATEA – cea mai grea povară

05.02.2013| 0 Comentarii
Postat in: Eseuri Cultura

Viaţa este un amalgam contradictoriu de lucruri bune şi rele, urâte şi frumoase, plăcute şi neplăcute, albe şi negre. Un YIN şi YANG, în acelaşi timp, după cum ne învaţă chinezii.

Am trăit multe întâmplări „aspre” ale vieţii. Pe unele am reuşit să le trec cu vederea, pe altele le-am uitat, la altele am zâmbit şi am mers mai departe. Sunt şi întâmplări care mi-au rămas însă pe suflet, ca o mare povară. Este vorba despre nedreptăţile care mi s-au făcut, în diferite ocazii. Nu sunt eu singurul care a fost nedreptăţit vreodată. Mulţi oameni trec prin aşa ceva. Nu toţi resimt însă aceiaşi frustrare în faţa nedreptăţii. Eu, personal, nu sufăr atât de tare atunci când pierd, dacă am pierdut în luptă cinstită. Sufăr cumplit atunci când sunt nedreptăţit.

Îmi aduc aminte de mitul lui Sisif, mitologicul erou al grecilor antici. Potrivit legendei, acesta, fiul zeului stăpân al vânturilor, este un personaj profund benefic umanităţii. Este cel care a întemeiat oraşul Corint şi cel care a contribuit semnificativ la dezvoltarea navigaţiei şi a comerţului. Nimeni în toată Grecia nu se putea măsura în abilitate şi isteţime cu Sisif, nici măcar zeii. Datorită calităţilor sale, acesta a ajuns bogat. Fiind totuşi om, nu era nici el perfect. Se spune că era extrem de econom şi de măsurat în toate. În urma unor întâmplări pe care nu le mai povestesc aici, Sisif a căzut în dizgraţia zeilor care, pentru îndrăzneala de a se socoti mai isteţ decât ei, l-au condamnat pe veşnicie să împingă un bolovan uriaş până aproape de vârful unui deal, fără a reuşi să atingă vârful acestuia. Imediat ce Sisif pare ca îşi termină cazna, bolovanul o ia la vale, iar munca trebuie luată de la capăt.
În înţelegerea mea chinul lui Sisif nu constă în munca istovitoare de a împinge mereu bolovanul, nici în absurdul reluării iar şi iar a corvezii. E puternic, e un semizeu, căci tatăl lui era zeul vânturilor; poate face faţă, deci, efortului. Tortura lui Sisif, ceea ce îl chinuieşte în realitate, este nedreptatea pedepsei ce i-a fost aplicată. Vinile lui ? Multe ! Aceea de a fi inventiv şi creativ. Aceea de a-şi pune în valoare calităţile cu care a fost înzestrat. Aceea de a fi harnic şi muncitor. Aceea de a acumula capital şi active. Aceea de a crea locuri de muncă. Pentru toate acestea Sisif a fost condamnat la o nedreaptă pedeapsă !

În ceea ce mă priveşte pe mine, mă văd împingând un bolovan la deal, de vreo şase ani, fără vreun rost şi fără vreo vină. Mă văd respectând în totalitate „regulile jocului”, în litera şi spiritul lor. Iar dacă litera şi spiritul lor prevăd existenţa unor anumite mecanisme, tranzacţii şi proceduri, nu văd care este vina celui care nu face decât să aplice ceea ce legea îi permite să facă.

Citind până aici vă veţi întreba, poate: „Ce mă interesează pe mine toate acestea ?” Vă interesează ! E un avertisment pe care vi-l transmit. Riscul vostru este acela ca, într-o zi, oricare dintre voi să deveniţi un Sisif care va împinge mereu, fără vină, un bolovan, la deal. Indiferenţa este un mare risc ce vă paşte. Din indiferenţă derivă laşitatea. Laşitate înseamnă nu numai să eviţi sau să fugi, tot laşitate e şi dacă nu-ţi pasă. Nimic durabil nu se poate întemeia pe indiferenţă.

Consider că ”Există înfrângeri care valorează mai mult decât o victorie fără urmări”. Ele dau un semnal şi constituie un precedent care va deschide un nou drum. Sunt încrezător în viitor pentru că un om ”… n-are dreptul la speranţă decât dacă va avea curajul să nu privească în urmă”. Ceea ce şi intenţionez să fac. Nu vreau să mă uit la ce a fost. Mă uit mai ales la ceea ce urmează să vină.

În cele de mai sus veţi întâlni gânduri ale marelui scriitor Octavian Paler. Tot el afirma:
„Aşa sunt vremurile, nu poţi să fii moral, fără să fii în acelaşi timp imoral. Şi nu poţi să-ţi satisfaci vanităţile, fără să te umileşti din când în când. Cei care nu acceptă o jumătate din această pilulă, nu pot avea cealaltă jumătate.”

Să auzim cu toţii numai de bine !