Un om de succes este cel care poate construi o fundatie solida din caramizile pe care altii le-au aruncat in el.
David Brinkley

Arhiva pentru luna Iulie 2012

Despre iresponsabilitatea unora

20.07.2012| 23 Comentarii
Postat in: Evenimente, Sport

Pentru noi sezonul competiţional nu a început ieri, ci cu destul timp înainte. Am construit o echipă tehnică în care credem, coordonată de Neluţu Sabău. Am realizat transferuri semnificative – aproape o echipă întreagă ! Ne-am pregătit cu seriozitate pentru noul sezon. Rezultatele pregătirii s-au văzut ieri, în primul nostru meci oficial, care s-a desfăşurat în Liga Europa, şi pe care l-am câştigat.

Am făcut toate acestea – şi multe altele, care ţin de managementul intern al clubului – pentru a da satisfacţie şi plăcere suporterilor noştri, giuleştenilor, pe care ne place să îi numim „cea mai frumoasă galerie din ţară”. Noi ne-am făcut datoria.

Care ne-a fost răsplata ?

În cea de-a doua repriză a meciului cu echipa finlandeză, la scorul confortabil pentru noi de 3-1, dinspre galeria noastră a fost aruncată o torţă pe teren. Arbitrul central al partidei a observat şi a întrerupt meciul. Ce va urma nu ştim cu certitudine dar putem anticipa, cunoscând regulamentul: o amendă de zeci de mii de Euro şi, eventual, o suspendare a terenului.

Stau şi mă întreb cu amărăciune: oare de asta aveam noi nevoie acum ? Mă adresez imensei majorităţi a Galeriei Rapidiste, oameni cu gândire matură: ce explicaţie logică poate avea gestul unui anarhist lipsit de raţiune, care s-a apucat să arunce o torţă pe teren, gest pe cât de inutil, pe atât de dăunător echipei ?

Vă reamintesc că aceşti aruncători de torţe, infiltraţi în Galerie printre susţinătorii noştri fideli, corecţi şi disciplinaţi, ne-au creat mari probleme şi în sezonul trecut, când am fost obligaţi să jucăm „acasă” de mai multe ori fără fani, cu porţile închise, tocmai din cauza duşmanilor interesului echipei Rapid, care ne-au făcut tot răul posibil.

Să mă înţelegeţi bine: acum NU CERT ÎNTREAGA GALERIE RAPIDISTĂ pentru ceea ce s-a întâmplat ieri. Cunosc Galeria, o apreciez şi o iubesc. Ştiu că este formată din oameni responsabili. Cert pe IRESPONSABILII care vin la stadion pentru a face rău echipei, prin comportamentul lor. Dacă este să reproşez ceva Galeriei este faptul că nu a fost în stare să îl anihileze la timp pe cel care a aruncat torţa.

Lideri ai Galeriei – care încă mai poate veni la stadion – sper că îmi veţi recepţiona mesajul.

Aştept să văd efectele. Aştept să fiţi nu doar cea mai frumoasă Galerie din ţară, dar şi cea mai DISCIPLINATĂ. Altfel BANII PENTRU FOTBAL se vor transforma în BANII PENTRU AMENZI.

În acest din urmă caz vom fi obligaţi să activăm „Opţiunea Doi”, adică mutarea locului de desfăşurare a jocurilor noastre de „acasă” pe „Naţional Arena”. Ar fi păcat ca perioada „Giuleşti” din istoria clubului să se încheie din cauza indisciplinei suporterilor !

Inchizitorul GI – Intoleranţa, ura şi răutatea umblă slobode printre noi

17.07.2012| 7 Comentarii
Postat in: Eseuri Cultura, Sport

Unii înţeleg creştinismul în spiritul său: dragostea, toleranţa, înţelegerea sunt pentru ei un mod de viaţă. Pentru alţii însă creştinismul este un instrument de prigoană şi de opresiune. Învăţătura lui Christos, proclamată în public, devine ceva de faţadă, în spatele ei ascunzându-se ura, dispreţul, răutatea şi invidia nestăpânite. Aceştia din urmă cred că a te duce la biserică pentru a fi văzut de televiziuni este o dovadă de viaţă creştină. Rămân stupefiat citind declaraţiile EuroParlamentarului GI, publicate în Gazeta Sporturilor. Domnul GI îl atacă într-o manieră incalificabilă pe antrenorul Rapidului, Ioan Ovidiu Sabău, afirmând că acesta este un „pocăit”, „tentat de rău” şi care „s-a lepădat de Hristos”. Fiind cunoscut faptul că domnul Sabău este membru al cultului „Martorii lui Iehova” am de făcut câteva comentarii.

În primul rând, cu greu aş putea crede că inchizitorii şi conchistadorii care au însângerat Planeta cu ruguri şi cu mormane de
morţi, doar pentru că unii oameni ERAU ALTFEL SAU GÂNDEAU ALTFEL, sunt şi azi printre noi. De peste 200 de ani încoace normele privind toleranţa şi non – discriminarea au devenit reguli de drept în statele civilizate. Să luăm doar două exemple relevante. Constituţia României prevede, la art. 4 alin. (2), că cetăţenii români sunt egali în drepturi, fără deosebire de opinie. Mai mult, art. 29 din Constituţie garantează libertatea credinţelor religioase, care nu pot fi îngrădite sub nici o formă şi care trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. Constituţia Europeană, la articolul II-10, prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de gândire şi de conştiinţă religioasă.

În temeiul textelor constituţionale de mai sus orice om este liber să fie adeptul oricărui cult religios. Deci, sub acest aspect, domnul Sabău nu face decât să se conformeze Constituţiei. Ar fi fost de aşteptat ca domnul EuroParlamentar GI să fi citit, măcar odată, Constituţia României şi pe cea Europeană !

În al doilea rând, termenul de „pocăit” are, în contextul declaraţiilor domnului GI, un sens peiorativ, asemănător cu cel de „boanghen”, „bozgor” ori „cioban”. M-aş fi aşteptat la mai multă decenţă din partea domnului GI.

Chestiunea cu „lepădarea de Hristos” este o eroare grosolană – aşa cum se întâmplă de (prea) multe ori în cazul domnului GI. „Martorii lui Iehova” sunt un cult profund creştin. Aceasta este, de fapt, ceea ce li se reproşează cel mai adesea: că respectă cu prea multă fidelitate Cuvântul Domnului !

În fine, „tentaţia răului” în cazul Martorilor lui Iehova este o eroare la fel de grosolană. Credinţa lor se bazează pe convingerea că întreaga Biblie constituie cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, ei căutând principii în Biblie pentru absolut toate convingerile lor. Ei au o atitudine plină de respect faţă de toţi, îşi iubesc semenii şi doresc să aibă împreună cu aceştia parte de fericire în “lumea nouă” promisă de Dumnezeu. A afirma că respectarea Bibliei reprezintă „tentaţia răului” este prea mult, sper, chiar şi pentru domnul GI.

Personal, îl cunosc suficient de bine pe Ioan Ovidiu Sabău şi înţeleg că pentru el credinţa este un sprijin şi un izvor de cinste, sârguinţă şi profesionalism. Poate că lumea ar fi mai bună dacă toţi ar avea calitatea umană a lui Ioan Ovidiu Sabău !

Ruşine pentru intoleranţă, domnule Inchizitor modern GI !

Halucinaţii financiare sau cum să scrii despre lucruri pe care nu le înţelegi

11.07.2012| 5 Comentarii
Postat in: Sport

Am lipsit câteva zile din Bucureşti. M-am întors ieri şi am citit în „Gazeta Sporturilor” un articol scris de doamna Maria Andrieş şi publicat pe 7 iulie 2012. Articolul, scris în modul caracteristic al doamnei, adică plin de ură şi dezinformare, conţine părerile sale despre politica de transferuri la FC Rapid. Nu pot să rămân indiferent faţă de acest articol şi am de făcut câteva comentarii.

Pe fond, nu am răbdarea să demontez afirmaţiile halucinante ale Mariei Andrieş. Există unele afirmaţii atât de absurde încât nu pot fi demontate. Ca să termin repede şi să clarific lucrurile afirm următoarele: toate cele scrise de Maria Andrieş despre Rapid sunt, în egală măsură, neadevăruri, calomnii şi dezinformări grosolane. Pornind de la ceea ce ea numeşte „statisticile Gazetei”, vorbind mai apoi despre „sume necunoscute” şi terminând prin a recunoaşte că sumele contractelor de transfer sunt confidenţiale şi greu de estimat, NEAVÂND PRACTIC NICI O INFORMAŢIE EXACTĂ ASUPRA SUMELOR UTILIZATE DE RAPID, jurnalista se lansează în comentarii despre cât de mult sau de puţin am investit noi în transferuri. Citind comentariile despre bani ale Mariei Andrieş ai impresia că ele sunt scrise de un finanţist care este cel puţin de talia preşedintelui Băncii Mondiale, care învârte banii cu o lopată mare. Gazetăriţa scrie cu nonşalanţă despre sume care l-ar pune în poziţie de respect pe orice om normal. Eu am afirmat că suma de 500.000 de euro pentru transferuri este o cheltuială care te stoarce. Jurnalista în schimb se amuză ! Pentru ea e prea puţin! Ai putea crede că o jumătate de milion de euro este o nimica toată ! Nu ştiu cu ce unitate de măsură operează alte cluburi dar pentru mine 500.000 euro reprezintă o sumă foarte mare, ca şi suma de mult peste 12 milioane de euro investită anul trecut în Rapid. Da, în opinia mea acestea sunt sume mari, care m-au stors. Neluţu Sabău cunoaşte situaţia şi o înţelege. El este om de fotbal şi ştie cât de important este să nu faci risipă fără rost.

Ca să terminăm discuţia despre bani şi despre aprecierea a cât de mare sau de mică este o anumită sumă, îmi pun câteva întrebări: oare câţi bani a creat Maria Andrieş în viaţa ei ? Oare cât plăteşte ea taxe şi impozite la bugetele statului ? (Noi plătim cam 1 milion de euro pe lună).  Oare câte locuri de muncă a creat în viaţa ei  ? (Noi am ajuns la 4.000 înainte de criză, acum existând în continuare vreo 2.000).  În funcţie de răspunsuri aş întreba: ce greutate au, în legătură cu 500.000 euro, aprecierile unei femei care nu a creat un leu sau un loc de muncă în viaţa ei: sunt mulţi sau puţini ? Pentru conformitate: dacă cumva a creat ceva din cele mai sus amintite, îmi cer scuze.

Legat de strategia editorială a Mariei Andrieş constat că eu sunt subiectul său preferat. Periodic mă cadoriseşte cu comentariile sale care, în mod invariabil, sunt negative. Nimic nu e bun, nimic nu e corect, totul este ne-la-locul-lui. Am ajuns obsesia profesională a Mariei Andrieş ! Să fiu mândru sau să mă jenez ? De obicei mă abţin să răspund. Totuşi atâta revărsare de ură, antipatie, calomnie, răstălmăciri, neadevăruri grosolane, interpretări rău – voitoare, devin obositoare ! Inclusiv referirile sarcastice ale doamnei la un proces pe care l-am câştigat în instanţă, după cum este bine cunoscut. Este de asemenea binecunoscut – şi informata doamnă Andrieş ar fi trebuit să cunoască mai bine decât oricine – că, în cazul Bratu, la care doamna Comisar de Presă Andrieş face referire în articolul său, expertiza contabilă prezentată instanţei şi acceptată de aceasta arată că întreaga sumă de 1.750.000 de dolari prevăzută în contract a fost încasată de Rapid şi evidenţiată în contabilitatea clubului.

Şi, legat de procese, nu exclud posibilitatea ca, după “ani de hărţuieli”, şi “lungi perioade de citări, de audieri, de pledoarii, de timp petrecut în sălile de judecată” (am citat din articolul Mariei Andrieş), să consider că e vremea să pun la punct lucrurile privind atitudinea doamnei Andrieş faţă de mine, atitudine pe care eu o consider CALOMNIOASĂ – în aceleaşi săli de judecată menţionate de dânsa. Asta ca să se convingă singură că “Justiţia există!”.