Un om de succes este cel care poate construi o fundatie solida din caramizile pe care altii le-au aruncat in el.
David Brinkley

Arhiva pentru luna Mai 2012

Crăciunescu – demisia de onoare

23.05.2012| 60 Comentarii
Postat in: Evenimente, Sport

La începutul lunii aprilie am postat un mesaj în care acuzam slaba prestaţie a unora dintre arbitrii români şi modul în care un derby, respectiv Rapid – Dinamo, a fost torpilat de decizii eronate. La vremea aceea eram un pesimist, zicând „Mai rău de atât nu se poate !”. Acum îmi dau seama că am greşit. SE POATE ŞI MAI RĂU !

Iată faptele: în data de 20.05.2012 s-a desfăşurat meciul dintre FC Rapid Bucureşti şi FC Oţelul Galaţi. În minutul 57 aşa – zisul arbitru Radu Petrescu l-a sancţionat pe jucătorul Rapidului, Rui Duarte, acordându-i un al doilea cartonaş galben pentru „comportament nesportiv” şi „simulare”. Implicit, jucătorul a primit cartonaşul roşu, fiind eliminat de pe teren.

Asta este ceea ce s-a petrecut. Faptele trebuie totuşi analizate cu corectitudine. Toţi cei prezenţi, inclusiv cei care au redactat raportul Biroului Comisiei Centrale a Arbitrilor, au văzut cu claritate că arbitrul a luat o decizie eronată. Raportul Biroului Comisiei Centrale a Arbitrilor menţionează că s-a comis o eroare de arbitraj la faza respectivă. Toată lumea, mai puţin arbitrul, a văzut că jucătorul Rui Duarte nu s-a făcut vinovat nici de simulare şi nici de comportament nesportiv întrucât căderea sa în careu s-a petrecut ca urmare a împingerii sale de către un adversar. Mai mult decât atât, în nici un moment Rui Duarte nu a încercat să solicite lovitura de la 11 metri.

Urmarea acestei imense fraude de arbitraj – căci ceea ce s-a petrecut nu se poate să fie o simplă greşeală – jucătorul este automat suspendat şi va fi oprit să joace un meci foarte important pentru cariera sa, cel mai important meci din acest sezon, atât pentru el cât şi pentru clubul Rapid Bucureşti, respectiv finala Cupei României. Nici măcar Comisia de Disciplină a LPF nu a putut repara situaţia aberantă care s-a creat !

Nu pot trece peste absenţa din Finală a unuia dintre cei mai valoroşi jucători ai noştri şi peste handicapul cu care plecăm astfel din start. Nu pot trece nici peste modul în care spectacolul fotbalistic va fi afectat, în mod cert. Iubitorii de fotbal vor să vadă în finala Cupei României cele mai bune echipe, cu cele mai bune loturi ale lor, care să ofere ceea ce au mai bun, pentru satisfacţia spectatorilor. Ei nu doresc să asiste la vendete murdare şi la răzbunări prosteşti ale unor oameni ranchiunoşi şi permanent răuvoitori. Când vin la stadion oamenii vin să vadă competiţie cinstită, nu hoţie pe faţă. Vin să vadă sportivi, nu ucigaşi ai actului sportiv. Vin să vadă profesionişti, nu oameni – fără – de – noroc (adică nenorociţi) care, printr-o nefericită întâmplare, au ajuns în locuri în care pot face cel mai mult rău cu putinţă – cum ar fi postura de arbitru – folosindu-se de puţinul cu care i-a înzestrat Cel de Sus.

Concluziile mele: RADU PETRESCU, arbitru de fotbal (din păcate pentru toată lumea), este un nenorocit, un hoţ şi un criminal – toate acestea împotriva FOTBALULUI. La rândul său ION CRĂCIUNESCU, cel care patronează şi acoperă toate aceste nemernicii, trebuie neapărat să îşi dea DEMISIA DE ONOARE şi să se retragă din funcţie, după tot răul pe care îl produce constant.

Despre plecări şi veniri

04.05.2012| 19 Comentarii
Postat in: Afaceri, Evenimente

Mai demult am făcut politică. Am crezut că, aducând eficienţa actului managerial privat în administraţie, pot fi util ţării mele. În final s-a văzut că nu aveam nici toate informaţiile, nici toate deprinderile necesare pentru a fi un adevărat politician al acestei ţări – cel puţin la acea dată. Am renunţat şi m-am întors la ale mele, adică la lumea afacerilor, unde mă simt bine, unde cunosc regulile şi unde pot performa.

Am declarat în repetate rânduri, şi o mai fac odată, că întoarcerea în politică nu mă mai interesează. Cu toate acestea nu pot să nu mă interesez de ce se întâmplă în viaţa politică a ţării, deoarece multe dintre mişcările de pe scena publică influenţează în mod direct mediul de afaceri – mă refer strict la impactul asupra mediului privat şi nu fac nici o referire la chestiuni care ţin exclusiv de Guvern. Ca să dau un singur exemplu: căderea a două guverne în decurs de trei luni a aruncat leul la cote absolut îngrijorătoare, cu perspectiva ca acesta să fie tranzacţionat la nivelul de 4,3 – 4,5 lei pentru un euro în cea mai mare parte a anului 2012, aşa cum susţin surse din BNR. Efectele asupra mediului de afaceri sunt majore – pentru producători, pentru consumatori, pentru importatori şi pentru exportatori – şi reclamă regândirea strategiilor, a bugetelor, a planurilor de investiţii şi a multor alte lucruri.

Deci, chiar dacă practicarea politicii nu mă mai pasionează, nu pot să fiu rupt de observarea evenimentelor. Nu am parti – pris –uri politice. Nu sunt un politolog. Nu fac comentarii despre ideologii, despre „Dreapta”, „Stânga”, „Social – democraţie”, „Liberalism” ori altele de acest gen. Nu e treaba mea. Ceea ce mă interesează este să pot produce bunuri şi servicii de calitate, să creez valoare adăugată, ca să pot oferi oamenilor din această ţară locuri de muncă, salarii corecte şi o speranţă pentru viitor. Sub acest aspect sunt interesat de măsurile care se preconizează, de impactul lor asupra afacerilor noastre şi de oamenii chemaţi să aplice politicile publice.

Am luat cunoştinţă de Programul de guvernare dat publicităţii de noua echipă ce urmează a fi instalată la Palatul Victoria săptămâna viitoare. În ceea ce priveşte capitolul care mă interesează cel mai mult, “Economie, comerţ şi mediu de afaceri”, constat că, la nivel declarativ, stăm bine: relansarea economică; măsuri de stimulare a antreprenoriatului; introducerea de ordine şi coerenţă financiară; implementarea corectă a legislaţiei europene; respectarea legilor; repararea inechităţilor sociale; implementarea unei viziuni economice de lungă durată; predictibilitate; locuri de muncă; depolitizarea administraţiei publice. Vorbele sunt frumoase dar ele nu aparţin exclusiv acestui viitor guvern. Toate programele post – decembriste proclamau aceste lucruri. Nici unul nu programa dezastrul economic, adâncirea inegalităţilor ori creşterea şomajului. Deci, din programul de guvernare nu aflăm noutăţi senzaţionale.

Rămâne de exprimat un gând despre oamenii care vor pune în practică politicile publice. Aici sunt încrezător. Cred în capacitatea organizatorică a domnului Ioan Rus, ultimul dintre foştii miniştri de administraţie şi interne care chiar a lăsat urme. Cred în talentul de mare financiar al domnului Florin Georgescu. Cred în posibilităţile domnului Eduard Hellvig de a sprijini cu succes domeniul turismului. Cred în experienţa domnului Ovidiu Silaghi şi în puterea sa de a îmbunătăţi infrastructura de transporturi a ţării.

Vreau să cred în capacitatea acestui guvern – cum am vrut să cred şi în capacităţile celor anterioare – de a crea condiţii pentru creşterea numărului de locuri de muncă. Aştept măsurile anunţate, de reducere a costurilor angajatorilor cu forţa de muncă şi, respectiv de scădere a fiscalităţii. Guvernul nu va putea crea 1 milion de locuri de muncă. Le vom crea noi, oamenii de afaceri. Asta doar dacă vom fi ajutaţi să o facem, prin măsuri ce ţin atât de legislaţie cât şi de coerenţa administrativă.