Un om de succes este cel care poate construi o fundatie solida din caramizile pe care altii le-au aruncat in el.
David Brinkley

Arhiva pentru luna Aprilie 2012

Amenzile lui Dragomir

27.04.2012| 9 Comentarii
Postat in: Sport

La 21 aprilie 2012 a avut loc meciul dintre CS Mioveni şi FC Rapid Bucureşti, pe Stadionul Orăşenesc din Mioveni.
Potrivit Raportului de Observare întocmit de observatorul Ligii Profesioniste de Fotbal întâlnirea s-a desfăşurat în următoarele condiţii – citez selectiv din Raport:
–    Măsuri de ordine şi siguranţă: s-au respectat prevederile ROAF, LPF şi FRF;
–    Comportarea jucătorilor şi oficialilor: comportare civilizată şi atitudine fair – play;
–    Incidente provocate de spectatori: comportamentul spectatorilor a fost civilizat, neexistând incidente înainte, în timpul sau după terminarea jocului. … În proporţie de 99,9 % galeria Rapidului a cântat şi a scandat încurajări pentru propria echipă.
–    Incidente provocare de jucători: nu au fost;
–    Eliminări: nu au fost;
–    Sancţiuni aplicate oficialilor: nu au fost;
–    Jucători accidentaţi: nu au fost;
–    Persoane neautorizate pătrunse în teren: nu a fost cazul;
–    Alte consemnări şi observaţii: Jocul s-a desfăşurat în condiţii foarte bune din punct de vedere organizatoric.

Orice om de bun simţ poate trage concluzia că a fost vorba despre un meci desfăşurat în deplină normalitate, fără incidente, nici din partea jucătorilor, nici din partea oficialilor. Nici un motiv de tensiune. Cu toate acestea, efectele produse de acest raport sunt năucitoare: ca urmare a unui joc fără nici o problemă, FC Rapid este sancţionată de Comisia de Disciplină a LPF cu plata unei amenzi de 10.000 lei ! Motivaţia este aceea că „în minutul 16 galeria echipei Rapid a scandat pentru un interval de 20 DE SECUNDE „M… Dragomir” iar, în minutul 61 aceiaşi galerie a scandat „Mitică la puşcărie” pentru un interval de 15 SECUNDE.”

Dacă Raportul afirmă acest lucru, trebuie să admit că undeva, în stadion, s-a scandat împotriva domnului Dragomir timp de 35 secunde. Nu a fost frumos, sunt de acord. Haideţi, totuşi, să examinăm faptele şi efectele.
1. Despre durata scandărilor: un meci de fotbal are minim 90 de minute, adică 5.400 de secunde. Timp de 5.365 de secunde „galeria Rapidului a cântat şi a scandat încurajări pentru propria echipă.” – ne spune acest lucru Raportul de Observare. Timp de 35 secunde, adică timp de 0,0065% din timpul de joc, undeva, în stadion, unii au scandat împotriva domnului „D”. Deci, pentru 0,0065 % din timpul de joc în care s-a scandat „anti”, FC Rapid trebuie să plătească o amendă de 10.000 lei !
2. Despre costul unei secunde de scandare „anti”: mă întreb: dacă s-ar fi scandat „anti” într-una, timp de 90 de minute, amenda ar fi fost de 3.600.000 lei, potrivit Regulii de Trei Simple ? Adică minutul de scandare împotriva domnului „D” este de 666,666 lei ? Ce ciudat, secunda de scandare „anti domnul „D” este de 666 lei. Coincidenţă? 666, numărul biblic al Fiarei !
3.
Despre autorii scandărilor: Raportul spune că scandările au venit din zona galeriei Rapidului. Tot raportul spune că această galerie număra 500 de suporteri, din cei 4.000 de spectatori din stadion. Mă întreb: cine ar putea să afirme cu certitudine că scandările venite de undeva, dintr-o zonă a stadionului, aparţineau cu certitudine suporterilor Rapidului şi nu oricui altcuiva: suporteri locali, persoane neutre, sau oricine altcineva, nemulţumit de prestaţiile domnului „D”. E ştiut – şi Raportul o consemnează, că galeria Rapidului cântă mereu pentru echipa sa şi o încurajează permanent. De ce s-ar fi luat de cineva de la LPF, mai ales pe teren străin ? Ar fi fost o provocare inutilă. Deci, de unde ştim că scandarea a venit de la cineva care susţinea Rapidul sau de la altcineva, care nu îl iubeşte foarte tare pe domnul „D” ?
4. Despre cine plăteşte amenda: este ştiut faptul că nici o galerie din această ţară nu dispune de fonduri din care să plătească diverse obligaţii, amenzi sau alte asemenea. Deci, amenda va trebui să fie suportată de club. Întreb: ce vină are clubul, pentru a plăti o astfel de sancţiune ? Faptul că a jucat pe un stadion, undeva unde unii au scandat vrute şi nevrute ? Dacă meciul ar fi avut loc pe stadionul Giuleşti, puteam fi acuzaţi că nu am luat măsuri de „punere a surdinei”, ca să nu tulburăm pudoarea feciorelnică a domnului „D”. Dar la Mioveni, ce puteam să facem noi, vreo douăzeci şi ceva de rapidişti, jucători cu tot cu oficiali ? Să scoatem jucătorii din teren şi să îi trimitem în tribună pentru a „repera” (cum spunea Caragiale) onoarea domnului „D” ? În final, clubul va trebui, deci, să plătească amenda. Clubul neavând cine ştie ce fonduri pentru astfel de chestiuni, sarcina se va răsfrânge asupra finanţatorului, adică a subsemnatului. Întreb cu amărăciune: de ce sunt eu amendat de Comisia de Disciplină a LPF pentru nişte scandări, undeva într-un stadion străin ?
5. Despre iubirea de Mitică: este deja un loc comun faptul că domnul „D” nu este iubit. Nu e nimic personal. În fotbal iubirea vine din rezultate şi din funcţionalitatea sistemului. Atunci când rezultatele nu prea mai sunt, când sistemul nu mai e cel pe care toţi îl doresc, când ajungem să cerem arbitrii străini pentru campionatul intern, când rezultatele se stabilesc în altă parte decât în teren, iubirea se stinge. Nu e elegant dar este explicabil că, uneori, lipsa de iubire îşi găseşte expresie în scandări încărcate de îndemnuri colorate şi de sfaturi adresate Justiţiei.
6. Despre inegalitatea de tratament: dacă un oficial, cum ar fi domnul „D”, este ofensat, se dictează amendă în apărarea sa. Dacă orice alt oficial, un preşedinte de club, spre exemplu, este insultat în aceiaşi manieră, de ce nu se iau aceleaşi măsuri de protecţie şi pentru protejarea sensibilităţii acestuia din urmă ?

În anul 2012 Rapidul a fost amendat cu suma de 120.000 lei, pentru motive asemănătoare cu cazul pe care l-am descris mai sus, nu pentru că este cel mai deosebit, ci pentru că este cel mai recent. Nu mi se pare corect ca nişte oameni care îşi exercită dreptul constituţional la libera opinie, chiar dacă îşi permit să-l critice pe domnul „D”, să fie supuşi unei cenzuri de natură financiară. Adică am dreptul să îl critic pe Preşedintele ţării, pe Primul Ministru, pe orice ministru, dar nu am dreptul să îl ating cu nici o vorbă pe domnul „D” ?

De ce oare ? Pentru că valoarea unei secunde de scandare împotriva sa este 666 (lei) ?

TRIUMF ANA HOTELS LA GALA PREMIILOR DE EXCELENŢĂ DIN INDUSTRIA HOTELIERĂ

25.04.2012| 0 Comentarii
Postat in: Afaceri, Evenimente, Succes

În ziua de 24 aprilie a avut loc cea de-a doua ediţie a GALEI PREMIILOR DE EXCELENŢĂ, organizată în cadrul evenimentului Hotel Tourism & Leisure Investment Conference. Gala a avut ca scop “premierea celor mai eficiente şi inovative proiecte şi concepte care au marcat evoluţia industriei ospitalităţii şi turismului din România în anul 2011. Evenimentul a oferit o perspectivă actuală şi clară asupra performanţelor atinse în această industrie prin eforturi, inovaţie şi angajament de lungă durată, într-un context economic cel puţin dificil.”

Ana Hotels a fost nominalizată ca finalistă la mai multe categorii, respectiv:
–    Hotelul anului (Hoteluri de lux, doar cele de 4 si 5 stele) – Athenee Palace Hilton şi  Crowne Plaza, ambele din Bucureşti;
–    Cea mai buna strategie de renovare şi îmbunătăţire a hotelului – Sport Hotel & Spa, Poiana Braşov;
–    Hotelul anului pentru secţiunea turism de agrement – Sport Hotel & Spa, Poiana Braşov;
–    Hotelul anului în privinţa abordării politicii de mediu – Athenee Palace Hilton, Bucureşti;
–    Locaţia anului pentru conferinţe şi întâlniri de afaceri – Sport Hotel & Spa, Poiana Braşov;
–    Restaurantul anului – Roberto’s, în incinta hotelului Athenee Palace Hilton Bucureşti;
–    Barul anului – Crown Café, în incinta hotelului Crowne Plaza, Bucureşti;
–    Spa-ul anului – Sport Hotel & Spa, Poiana Braşov;
–    Contribuţie excepţională la dezvoltarea industriei – subsemnatul, proprietar al SC Ana Hotels SA;
–    Antreprenorul anului – subsemnatul, proprietar al SC Ana Hotels SA;
–    Rising star manager al anului într-un hotel – Carmina Gal, General Manager Ana Hotels Poiana Braşov.

Reprezentanţii Ana Hotels au fost declaraţi câştigători la următoarele categorii:
–    Contribuţie excepţională la dezvoltarea industriei – George Copos – proprietar, Ana Hotels;
–    Rising star manager al anului într-un hotel – Carmina Gal, General Manager Ana Hotels Poiana Braşov;
–    Hotelul anului în privinţa abordării politicii de mediu – Athenee Palace Hilton, Bucureşti.

În acest an Ana Hotels este societatea care a avut cele mai multe nominalizări în finale -11, şi care a câştigat cele mai multe premii – 3. Este un triumf pentru noi, cei care am gândit, am finanţat şi am executat proiectele noastre de dezvoltare. Este o satisfacţie să vedem că ne sunt apreciate realizările, după cum sunt apreciaţi şi cei peste 1.000 de angajaţi ai societăţii Ana Hotels. Meritul principal este al lor iar eu, în calitate de proprietar al companiei, sunt mândru de partenerii mei de muncă.

În anul 2011 am obţinut un singur premiu la Gala Premiilor de Excelenţă, respectiv premiul „Investment of the Year”. Anul 2012 şi cele trei premii obţinute acum pentru ceea ce am realizat în 2011 ne confirmă că am muncit bine şi cu folos. Suntem satisfăcuţi, deşi ştim că este încă loc de mai bine.

Justiţie dreaptă

03.04.2012| 10 Comentarii
Postat in: Evenimente, Succes

Întotdeauna am avut încredere în dreptate, adevăr şi corectitudine. Expresia socială a dreptăţii fiind justiţia, am avut mereu încredere în justiţie. Ştiu că justiţia nu judecă după cine sunt sau după cum arată persoanele ajunse în faţa ei. Ea cântăreşte doar faptele şi le apreciază după unica măsură corectă: justeţea lor.

Singurul lucru care interesează este următorul: oamenii care îşi caută dreptatea au respectat sau nu litera legii în acţiunile lor. Litera legii este, în ultimă instanţă, cea care contează.

Hotărârea judecătorească pronunţată astăzi de Tribunalul Bucureşti arată că, în sfârşit, Justiţia este imparţială şi dreaptă. După ani de hărţuieli, după lungi perioade de citări, de audieri, de pledoarii, de timp petrecut în sălile de judecată, după atâta amar de vreme în care puteam face lucruri mult, mult mai folositoare, Justiţia a dat verdictul: ACHITAT. NIMIC DIN CEEA CE AM FĂCUT NU A ÎNCĂLCAT LITERA LEGII.

Până la urmă, lucrurile sunt simple: s-au efectuat transferuri de fotbalişti, cluburile au încasat bani, s-au plătit impozite, în conformitate cu litera legii. Am respectat litera legii şi Justiţia a înţeles aceasta.

Fapt pentru care îi prezentăm respectul nostru.

Justiţia există. S-a făcut dreptate ! În faţa instanţei competente, nu în mass media !

AŞA NU SE MAI POATE ! Scrisoare deschisă adresată Fotbalului românesc

02.04.2012| 11 Comentarii
Postat in: Evenimente

Mă abţin cât pot să fac comentarii necontrolate, la „cald”, atât în afaceri cât şi în fotbal. Din păcate, uneori, atunci când „viaţa bate filmul”, sunt obligat să las deoparte şi bunul simţ, şi moderaţia, şi echilibrul. O astfel de situaţie este cea care s-a creat aseară, la meciul dintre Rapid şi Dinamo. Să revedem mai întâi faptele: citez din presa de specialitate:
“Rapidul putea începe cu un penalty, pe care ar fi trebuit să-l primească după nici 4 minute de joc! Surdu a intrat în careu, Scarlatache l-a talonat, după care i-a luat piciorul de sprijin cu stîngul. Reluările TV o demonstrează. Însă Haţegan (arbitrul meciului – n.n.) n-a văzut, fiind departe de fază, iar asistentul Cristi Nica nu s-a implicat deloc, astfel că giuleştenii au rămas fără lovitură de la 11 metri.”

Aşa s-a distrus un derby, prin grija arbitrului / arbitrilor / observatorului de joc / observatorului de arbitri / supervizorului, care, cu toţii, par să îşi fi dat mâna împotriva Rapidului.

Am văzut în viaţa mea multe greşeli de arbitraj. Cu toate acestea, ceea ce am văzut aseară întrece închipuirea mea. Nu a fost o greşeală de arbitraj, a fost un complot anti Rapid. Să fim serioşi şi să nu ne facem că nu înţelegem mecanismul: arbitrii nu creează astfel de situaţii nici din prostie, nici din ignoranţă în ale fotbalului, nici de capul lor. Arbitrii nu sunt de capul lor! Ei fac parte dintr-o structură care are un şef. Las de o parte demonstraţia logică şi trec la concluzie: M-AM SĂTURAT CA TITLUL DE CAMPIOANĂ SĂ SE DECIDĂ, AN DE AN, ÎN AFARA GAZONULUI, DE CĂTRE ACEIAŞI OAMENI, PRIN ACELEAŞI MECANISME OCULTE.

Haideţi să vedem unde stăm în prezent. Suntem în total o mână de oameni de afaceri care investesc la modul serios în fotbal. Cu greu, încropim bugete cât de cât acceptabile pentru echipele pe care le susţinem. Mobilizăm circa 8 – 10 milioane de euro pentru un campionat – bani mulţi! Cu toate că aducem bani de acasă, uneori multe milioane de euro anual, opinia publică este mereu cu ochii pe noi şi comentariile la adresa noastră, cele mai multe dintre ele, sunt deosebit de acide. Structurile statului nu ne sprijină. Spre exemplu, în cazul Rapidului noi negociem de luni de zile cu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii problema folosirii stadionului din Giuleşti. Fără nici un rezultat concret, cu toate că noi am investit până în prezent peste 2,5 milioane euro într-un stadion care, practic, nu este al nostru. Ministerul nu are nici voinţa de a-l reface (el fiind proprietarul), nici mijloacele necesare, nici bunăvoinţa de colabora cu noi, care am putea face multe pentru refacerea stadionului. Sponsori aproape că nu mai sunt. Scandalurile în jurul fotbalului – reale sau create artificial – se ţin lanţ. Noi, cei care facem ca „spectacolul să continue”, suntem huliţi şi acuzaţi de unele instituţii ale Statului, de o parte a spectatorilor şi de o parte a opiniei publice / mass media. Chiar şi Justiţia ne priveşte cu ochi încruntaţi!

Într-o astfel de situaţie îmi pun o întrebare: CE MOTIV AVEM SĂ MAI CONTINUĂM ? Pierdem bani, imagine şi respect ! Răspund tot eu: o facem din respect faţă de echipele pe care le finanţăm şi faţă de suporteri. Personal m-aş simţi extrem de jenat să las Rapidul să se scufunde în divizii inferioare, după 89 de ani de existenţă. Şi, totuşi, AŞA NU SE MAI POATE CONTINUA !

Încerc să găsesc o soluţie la mecanismele crăciuneşciene care sugrumă fotbalul românesc şi ajung să cred că singura soluţie optimă este cea pe care au folosit-o şi strămoşii noştri atunci când, în 1866, au adus pe tronul României un principe străin, dintr-o casă domnitoare din Europa: soluţia pe care o susţin este FOLOSIREA DE ARBITRI STRĂINI la jocurile importante din campionat, adică la marile derby-uri, cel puţin. După ce am văzut cum arbitrii români pot să vicieze rezultatul unui derby intern MĂ ALĂTUR CELOR CARE SUSŢIN ACEASTĂ IDEE.

Cu atât mai mult cu cât preşedintele arbitrilor, Ion Crăciunescu, susţine, în continuare, că „ar trebui să-i dăm credit arbitrului”, în ciuda tuturor evidenţelor, inclusiv a înregistrărilor video. Este evident că a apăra pe faţă o asemenea eroare de arbitraj arată că nu suntem în faţa unei simple erori umane ci a unei erori INTENŢIONATE – poate „A Uneia Comandate”, domnule Ion Crăciunescu ? Ar fi singura explicaţie pentru apărarea unei erori grave!

Marea problemă a arbitrajului românesc este însuşi preşedintele Comisiei de Arbitri, Ion Crăciunescu ! Regretăm că am ajuns (prea târziu) la această concluzie !