Un om de succes este cel care poate construi o fundatie solida din caramizile pe care altii le-au aruncat in el.
David Brinkley

Arhiva pentru luna Decembrie 2011

Păcat !

21.12.2011| 67 Comentarii
Postat in: Evenimente

Păcat !

Ieri mi-a fost dat să văd ceea ce nu îmi aduc aminte să fi văzut vreodată: un meci al Rapidului care a început într-o atmosferă de suspiciune, generată de acuze nicicum dovedite şi care s-a arătat în final a fi condimentat cu toate nelegiuirile care pot exista într-un joc de fotbal, produse de un arbitraj care îşi propune să distrugă spectacolul: de la eliminări absolut gratuite (Deac) până la penalty-ul evident dar neacordat (Teixeira).

Ceea ce am văzut aseară la meciul Vaslui – Rapid este o întâmplare din altă lume, care nu e a mea şi în care nu mă mai regăsesc. Nu mă mai ţin nervii să cred că practic un anume sport care, de fapt, este un altul, cu reguli pe care nu le cunosc.

Pentru mine personal relaţia afectivă cu fotbalul s-a încheiat aseară. Cu gustul dulce al unei victorii mari, peste care se aşează gustul amar al unei lumi fotbalistice profund pervertite, am luat decizia să închei şi relaţia formală cu fotbalul. Acest sfârşit de an este şi sfârşitul perioadei mele de investitor în fotbal.

Am hotărât să mă retrag de la Rapid. Anunţ public că sunt gata să cedez participaţia mea de 99,97% la acest club, contra sumei de 1 LEU, oricărei persoane care este dispusă să preia actiunile si finanţarea Rapidului.

Mulţumesc staff-ului tehnic şi lui Răzvan Lucescu în special pentru modul în care au gestionat pregătirea echipei, care se află acum într-una din cele mai faste perioade ale sale. Mulţumesc echipei pentru tot, pentru victorii şi pentru speranţe, pentru vise şi pentru realizări. Mulţumesc suporterilor, celei mai frumoase galerii de la noi, pentru că au stat mereu alături de Rapid. Regret că nu am putut face multe pentru ei dar …….. asta a fost !

Cu toate că voi pleca, dragostea mea faţă de Rapid rămâne veşnic vie şi voi fi mereu, cu sufletul, alături de club.

Hai Rapid !

Lupta de la Vaslui

19.12.2011| 7 Comentarii
Postat in: Evenimente

Sportul e un fenomen complex. De multe ori evenimentele sportive importante sunt însoţite de elemente conexe, care dau culoare manifestării şi care, în acelaşi timp, o şi mediatizează. Nu ştiu dacă e bine sau nu dar aşa se întâmplă. Poate că unii din voi îşi amintesc de faimoasele meciuri de box ale lui Cassius Clay – ulterior Muhammad Ali: declaraţii de presă, confruntări verbale cu Joe Frazier sau cu George Foreman, show – uri de televiziune. Era un spectacol care prefaţa celălalt spectacol, meciul de box propriu – zis.

Schema s-a generalizat şi se aplică, de multe ori, şi în fotbalul nostru autohton. Înaintea unor întâlniri – încărcate de miză sau de orgolii – spectacolul fotbalistic este prefaţat de spectacolul mediatic – presă, radio, t.v.- care, de obicei, are ca scop să atragă atenţia asupra meciului care urmează să aibă loc pe teren.

Un meci cu miză şi cu orgolii este cel care va avea loc între Rapid şi FC Vaslui. Sunt două echipe pline de ambiţii, cu un real potenţial de performanţă, care ţintesc câştigarea campionatului şi participarea în cupe europene. Nu e de mirare că „focurile de artificii” au erupt înainte de desfăşurarea jocului, exact la timp ca să producă agitaţie şi să focalizeze atenţia publicului, într-un moment în care mai toţi sunt ocupaţi cu alte activităţi, cum ar fi cumpărarea cadourilor de Crăciun.

FC Vaslui a aprins torţele mediatice lansând acuze, presupus grave, la adresa conducerii lui FC Rapid. Dacă nu aş şti că totul este un simplu război de presă, aş intra în joc şi aş afirma că orice acuză de asemenea gravitate trebuie dovedită cu probe, nu cu simple vorbe, depănate la un pahar în plus, în Elveţia. Aş ameninţa, pe drept cuvânt, că astfel de acuze, nesusţinute de probe, reprezintă calomnie, care se soluţionează în instanţă. Aş mai susţine că, dacă cuiva i-ar da prin cap, la modul real, să încerce „aranjarea” unui meci, acel cineva ar trebui să dispună de oarece sume, destul de consistente, ceea ce în cazul Rapidului nu se aplică, după ce am plătit sume uriaşe pentru a stinge datoriile din 2008 ale clubului. Aş mai spune că am totală încredere în bunul simţ şi în profesionalismul conducerii clubului Rapid, care crede cu toată sinceritatea că meciurile se câştigă pe teren, nu în culise sau la comisii.

Dar, pentru că ştiu că ceea ce se întâmplă în aceste zile este doar o campanie de „Hai să profităm de acest meci ca să ne asigurăm prezenţa pe prima pagină a ziarelor” sunt tentat mai mult să fiu reţinut şi să nu intru în acest joc care, dacă ar fi real, ar fi absurd, pentru că noi chiar nu avem nevoie pentru acest meci de nici un artificiu din umbră. Noi trebuie să ne pregătim jocul cu grijă şi cu profesionalism, ca să obţinem un rezultat care să ne plaseze în cursa pentru câştigarea campionatului.

Ştiind, deci, că finanţatorul Vasluiului nu face decât să aplice o schemă bine cunoscută de pregătire psihologică a jocului, îl asigur că lotul nostru este solid şi că nu are nevoie de întăriri moldave.

Stima noastră şi mândria,
Din Vaslui – doar gălăgia.

Nevoile pieţei imobiliare

08.12.2011| 6 Comentarii
Postat in: Afaceri

Anul 2008 a ajuns să fie considerat an de referinţă în ceea ce priveşte dezvoltarea economică a României, aşa cum, pe vremuri, era luat ca an de referinţă 1938, anul interbelic de maximă înflorire. Este bine ştiut că boom–ul economic al lui 2008 s-a datorat, în mare măsură, avântului din sectorul imobiliar. Exista cerere, exista ofertă, existau bani, existau surse de finanţare, existau proiecte, existau aşadar toate condiţiile pentru satisfacerea nevoii fireşti a românilor de a avea locuinţe decente.

Din 2009 lucrurile s-au schimbat dramatic. Unele cauze ale schimbărilor au fost, în mod cert, obiective. Criza, pornită din SUA, care se extindea în Europa şi se generaliza, ne-a lovit greu şi pe noi. Sunt lucruri ştiute şi nu e cazul să insist. Alte cauze ale schimbărilor sunt însă de natură subiectivă. Spre exemplu tehnica de inducere, prin mass media, a ideii că piaţa imobiliară a murit, că tranzacţiile au îngheţat, că nimic nu mai este posibil, a creat în rândul potenţialilor cumpărători o stare de panică şi de incertitudine finalizată prin decizia de a nu mai cumpăra şi de a aştepta vremuri mai bune sau, măcar, mai limpezi. La fel se întâmplă în prezent: dezvoltarea zilnică în presă a ideii că Uniunea Europeană este pe cale să devină istorie, că moneda EURO va dispărea în curând, şi altele de acelaşi fel – chestiuni în care eu personal nu cred câtuşi de puţin – nu fac decât să bulverseze şi mai mult piaţa imobiliară şi persoanele mai puţin informate.

În fine, alte cauze ale schimbărilor de după 2008 sunt generate de absenţa unor măsuri simple, de natură legislativă, care, dacă ar fi fost luate la timp de Administraţie, ar fi atenuat şocul crizei. Să luăm două exemple. Primul exemplu: aplicarea unei cote aproape insuportabile de TVA a avut efecte devastatoare asupra pieţei imobiliare. Preţurile imobilelor au crescut la niveluri care le-au făcut cvasi – inaccesibile. Casele nu s-au mai vândut, banii nu au mai circulat, alte investiţii nu s-au mai putut lansa, oamenii de pe şantiere au fost trimişi acasă, pierzându-şi locurile de muncă, iar o mare parte din bani au trecut înapoi în zona gri sau chiar în cea neagră a economiei, de unde, cu chiu, cu vai, fuseseră „albiţi”, mai mult sau mai puţin. În opinia mea creşterea TVA a fost o decizie fatală pentru piaţa imobiliară. Nu mă refer aici la decizia strategică de majorare a TVA. Mă refer la faptul că decizia trebuia aplicată cu nuanţe, în funcţie de domeniul de activitate. Una este să măreşti TVA la maşini de lux, care nu sunt chestiuni vitale, alta este să îl măreşti la alimente sau la locuinţe.

Al doilea exemplu arată ce efecte perverse poate genera chiar şi o idee bună. Programul „Prima Casă” este o idee bună, cu mare potenţial de succes. Problema acestui program este aceea că, în forma în care este conceput, a generat alte efecte decât cele pentru care a fost creat. În loc să faciliteze vânzarea de case noi şi, apoi, construirea altora, moderne, spaţioase, solide, eficiente energetic şi generatoare de locuri de muncă, „Prima Casă” a stimulat vânzarea de apartamente vechi, construite în vremea regimului trecut, care nu produc nici confort, nici progres tehnologic, nici locuri de muncă. Glonţul a trecut pe lângă ţintă. Sectorul imobiliar a beneficiat aşadar doar parţial de efectele pe care programul ar fi putut să le producă.

Am stat şi m-am întrebat, ca alţii înaintea mea: „Ce-i de făcut ?”. Am ajuns la concluzii simple. Există, în mod cert, metode de deblocare a pieţei imobiliare. Unele ţin de dezvoltatorii imobiliari. E problema lor să crească nivelul calitativ al lucrărilor, să scurteze timpul de execuţie, să aducă tehnologii moderne, să reducă preţurile de construire, etc. Altele, în schimb, sunt de resortul instituţiilor publice, în primul rând de al Guvernului. Este cazul nivelului TVA sau al conceptului „Prima Casă”, spre exemplu.

Nenorocirea este aceea că, în acest moment, dezvoltatorii imobiliari nu vorbesc încă pe o singură voce. Neexistând această voce, ea nu poate fi auzită de Guvern şi de Parlament şi, ca atare, din lipsă de informare poate, nu apar nici măsurile imperios necesare în plan legislativ şi administrativ. Rezolvarea problemei este simplă: dezvoltatorii imobiliari trebuie să se unească într-o organizaţie care să le reprezinte interesele şi care să vorbească cu fermitate guvernanţilor şi legislatorilor, propunând măsuri coerente şi eficiente.