Un om de succes este cel care poate construi o fundatie solida din caramizile pe care altii le-au aruncat in el.
David Brinkley

Arhiva pentru luna Octombrie 2011

Scrisoare deschisă adresată Gazetei Sporturilor

16.10.2011| 16 Comentarii
Postat in: Media, Sport

Gazeta Sporturilor a rămas, indiscutabil, cel mai dezinformat şi cel mai dez – informator jurnal care scrie despre fotbalul românesc. Dezinformat prin lipsa de aplecare faţă de cunoaşterea realităţii, prin modul superficial de examinare a subiectelor, prin maniera bulevardieră de analiză a realităţii. Dez – informator al publicului prin felul în care prezintă simple supoziţii sau reacţii – viscerale, de ură neascunsă faţă de anumite persoane – ca fiind adevăr şi realitate. Dez – informator prin maniera în care preia şi difuzează puncte de vedere ale unor „free – lancer”-i, asupra cărora nu are nici un control din punct de vedere al probităţii profesionale.

Gazeta Sporturilor – ediţia electronică, prin intermediul unuia din aceşti free – lancer-i, face astăzi felurite consideraţii legate de clubul Rapid şi de mine personal. Dacă trebuie să examinezi critic un text coerent, de bun simţ, cauţi argumente pro şi contra. Dacă, însă, trebuie să examinezi o culegere de fantasmagorii, fără contact cu realitatea, cum să le demontezi ? Ajungi să te jenezi de tine însuţi că eşti pus în situaţia să demonstrezi logic că albul nu e negru !

Plecând, deci, de la constatarea că adunarea de vorbe ale free – lancer-ului tolerat la Gazeta Sporturilor este o falsitate, de la început până la sfârşit, mă simt obligat totuşi să îmi fac cunoscut punctul de vedere.
1.    Se afirmă că doresc să îmi distrug propria echipă, propria afacere:
mai mult decât o minciună care nu poate fi dovedită: este o prostie. Ce om normal din lumea asta ar face aşa ceva ? Sunt om de afaceri. Cine, în ultimii 20 de ani, m-a văzut stricând cu bună ştiinţă vreo afacere proprie ? Nimeni ! Acum, când echipa merge bine, atât în campionat cât şi în Europa, eu sunt primul interesat ca lucrurile să stea pe făgaş bun. E de neînţeles, se spune în text. E de neînţeles pentru că nu este aşa !
2.    Se afirmă că aş dori îndepărtarea lui Dinu Gheorghe de la club. Total fals. De nedovedit. Eu sunt cel care l-a adus la Rapid. Eu sunt cel care a insistat să rămână aici cât mai mult. Eu sunt cel care a impus în contract o clauză de reziliere foarte dură: o sumă de plată de 400.000 euro în seama celui care reziliază în mod unilateral contractul. Dacă aş fi avut în vedere o îndepărtare a lui Dinu Gheorghe, aş fi impus, oare, o astfel de clauză ? Mai mult, l-am susţinut pe Dinu Gheorghe atunci când a fost atacat „sub centură” în mass media, acum câteva zile. Am avut, desigur, discuţii cu Dinu Gheorghe, dar acestea au vizat managementul clubului. Fiind vorba de banii mei nu cred că poate cineva să mă condamne pentru faptul că doresc să ştiu modul în care sunt cheltuiţi aceştia.
3.    Se afirmă că aş fi implicat un alt finanţator de club în acţiunea de sabotare a preşedintelui executiv Dinu Gheorghe. Altă afirmaţie care nu va putea fi dovedită de nimeni, niciodată. Relaţia mea cu domnul Acela este una sinuoasă. Dânsul e un tip machiavelic, cu reacţii imprevizibile. Toată lumea mă cunoaşte ca pe un om calculat şi prudent. Cine poate crede că aş fi atât de naiv încât să implic un rival în problemele interne ale Rapidului ? Mai mult decât atât, pentru a-l apăra pe Dinu Gheorghe m-am lansat în declaraţii dure la adresa celui care l-a atacat. Ştiam, desigur, la ce mă expun, dar am făcut-o din loialitate pentru preşedintele executiv al clubului meu. De ce aş fi făcut-o dacă aş fi avut gânduri contrarii ?
4.    Se afirmă că cineva va fi „naşul” meu. Nu înţeleg dacă termenul „naş” este folosit la propriu sau la figurat, adică „a-ţi găsi naşul”. Sper că free – lancerul Gazetei a avut în vedere sensul figurat. Sper totodată că în meciul Rapid – Steaua „cel care îşi va găsi naşul” nu voi fi eu. Dimpotrivă, altcineva „îşi va găsi naşul” cu Rapidul, pe teren.
5.    Se fac afirmaţii legate de viaţa mea privată. Astfel de trimiteri se fac atunci când nu există argumente. Nu comentez astfel de afirmaţii. Dacă în ţara asta ar exista justiţie m-aş duce în instanţă pentru a-mi apăra dreptul constituţional la viaţa personală şi privată.

În concluzie Gazeta Sporturilor ar trebui să nu publice texte neverificate din punct de vedere al acurateţei informaţiilor. Asta din respect faţă de cititori. Mai ales dacă textele îi sunt oferite din afara redacţiei. Ar fi de dorit să nu se publice opinii ale unora insuficient documentaţi. Domnul free – lancer scrie despre Rapid neavând habar despre ceea ce se întâmplă cu adevărat la club, despre respectarea bugetului, despre disciplina financiară, despre management. Transformă astfel Gazeta într-o producţie de tip bulevardier. Un jurnalist de bun simţ ar aştepta până s-ar documenta solid sau ar renunţa la subiecte pe care nu le cunoaşte. S-ar evita astfel ceea ce, din păcate, este în curs de realizare, respectiv declasarea unei publicaţii de prestigiu până la nivelul informaţional de TABLOID.

Gheorghe Copos

Comunicat

14.10.2011| 18 Comentarii
Postat in: Sport

Niciodată nu mi-au plăcut disputele fără sens, mai ales cele purtate la un nivel suburban. Poate datorită faptului că eu, ca şi Dinu Gheorghe, locuim în oraş, nu în suburbii. Pe cei mai mulţi locuitori ai suburbiilor, oameni onorabili, mediul nu îi perverteşte la grobianism. Pe unii locuitori ai săi, puţini, slavă Domnului, îi predispune însă la impoliteţe şi la aberaţii verbale.

Nu am nici o plăcere să mă amestec în disputele verbale dintre conducătorii de cluburi de fotbal. Până la urmă, fotbalul este un joc, un spectacol şi, ca orice spectacol, el poate conţine şi puţin umor, şi puţin pamflet, şi şarje prieteneşti de care, în principiu, nimeni nu se supără.

Latinii spuneau: „Est Modus In Rebus”, adică, tradus lejer, „Trebuie să fie o măsură în toate”. A glumi cu un prieten e una, a îl jigni e alta. A pregăti mediatic un joc important – aşa cum face întotdeauna atoateştiutorul în toate Gigi Becali – e una, dar a calomnia mârşav o persoană de prestigiu din fotbalul românesc este alta. A fi glumeţ este una, a fi bădăran este alta.

Întotdeauna mi-am văzut de treburile mele şi de ale companiilor mele, inclusiv de ale Rapidului. Nu mă interesează dacă „steaua sus răsare” sau nu, ori dacă iarba mai creşte sau nu în stadioanele evacuate de proprietari. Nu e treaba mea. DAR: dacă cineva atacă într-un mod brutal, nejustificat şi complet neîntemeiat un membru al familiei RAPID, cum păţeşte acum Dinu Gheorghe, este de datoria mea să ies în spaţiul public şi să îmi prezint punctul de vedere, în calitate de principal finanţator al Rapidului. O fac acum:

Dinu Gheorghe este un bun specialist şi un important om de fotbal. Are o mare experienţă şi bune rezultate. Este AL NOSTRU, un rapidist adevărat şi constant. Este un om căruia nu i s-a putut imputa ceva în cariera sa de înalt funcţionar public şi de demnitar. Ceea ce „domnul” Gigi Becali afirmă în mod iresponsabil la adresa sa este o calomnie ordinară.

Îmi exprim pe această cale totalul sprijin faţă de preşedintele executiv al Rapidului, Dinu Gheorghe, care are alături de el toată suflarea rapidistă. Dezaprob energic afirmaţiile lipsite de conţinut şi de sens făcute de Gigi Becali la adresa lui Dinu Gheorghe. Sunt convins că Gigi Becali ştie foarte bine că afirmaţiile sale sunt simple halucinaţii, de aceea consider că ele au fost făcute cu unicul scop de a tulbura şi învenina atmosfera lumii fotbalistice în preajma jocului important dintre Rapid şi Steaua.

În plus, orgoliul patologic al lui Gigi Becali are nevoie, mereu, de Prima Pagină. Aceasta este „cocaina” lui Gigi, care i-a creat dependenţa de publicitate ieftină şi mediatizare cu orice preţ.

Amintiri despre viitor

11.10.2011| 11 Comentarii
Postat in: Afaceri

În urmă cu câtva timp am făcut o afirmaţie care pe unii i-a amuzat, pe alţii i-a şocat: „Se scufundă planeta !”. Mulţi au crezut că este un simplu joc de cuvinte şi m-au luat peste picior, crezând că glumesc sau că vreau să impresionez.

De fapt, vorbeam cât se poate de serios şi trăgeam un semnal de alarmă, pe baza unor informaţii concrete care îmi veneau din mediul de afaceri. Vedeam cum pieţele financiare sunt în convulsie, cum deciziile politice contradictorii duc spre recesiune, cum Europa şi America de Nord sunt pe cale să se prăbuşească în faţa noilor „tigri” asiatici, cum trăiam cu toţii, pe credit, la un nivel pe care, de fapt, nu ni-l puteam permite.

Am strigat atunci, în urmă cu ani: „Opriţi-vă, se scufundă planeta !”. Nu am fost luat în serios. Mă simţeam ca o nouă Cassandra. Pentru cine nu ştie, Cassandra era fiica lui Priam, regele Troiei; zeul Apollo a înzestrat-o cu darul profeţiei dar, apoi, a aruncat asupra ei un blestem cumplit: să prevestească mereu adevărul, dar nimeni să nu o creadă.

Întrucât nu m-a luat nimeni în serios, m-am luat singur, ştiind că, într-adevăr, „Se scufundă planeta !”. M-am pregătit pentru ceea ce astăzi se întâmplă în jurul nostru: state intră în incapacitate de plată, din cauza datoriilor lor suverane; sistemul bancar şi-a pierdut, în bună parte, credibilitatea şi forţa; liderii politici nu se mai înţeleg; măsurile de salvare propuse sunt sabordate din interior – vezi Slovacia; etc., etc. etc.

Fiind om de afaceri mă simt responsabil, în primul rând, faţă de companiile mele şi de angajaţii lor. Din dorinţa de a le pregăti pentru o a doua cădere a crizei în „W”, care s-ar putea să urmeze, m-am documentat asupra a ce este de făcut. Normal, m-am informat asupra opiniilor laureaţilor premiului Nobel pentru economie, căci ei sunt starurile în domeniu. Am constatat că nu există o unitate de vederi în ceea ce priveşte soluţiile de redresare. Unii susţin că trebuie introduse măsuri drastice de austeritate. Alţii, dimpotrivă, că austeritatea nu va face decât să juguleze consumul, micşorând cerea şi, ca atare, şi producţia, adâncind, deci, criza; soluţia ar fi investiţiile, care să creeze locuri de muncă, salarii, cerere, consum, producţie. Am fost obligat să constat că au dreptate şi unii, şi ceilalţi. Ca atare, am lucrat pe două fronturi.

Pe de o parte, am redus masiv cheltuielile. La Ana Hotels, spre exemplu, am redus costurile cu mai bine de 1 milion de Euro, în ultimul an, fără a reduce semnificativ volumul afacerii. Pe de altă parte am realizat în industria hotelieră investiţii de circa 25 de milioane de euro în 2010 şi 2011. Am constatat cu satisfacţie că investiţiile şi-au îndeplinit misiunea: business-ul a crescut peste aşteptări.

Laureaţii premiului Nobel au dreptate. Cu toţii. Trebuie doar să ştii să tragi concluziile.