Un om de succes este cel care poate construi o fundatie solida din caramizile pe care altii le-au aruncat in el.
David Brinkley

Arhiva pentru luna Martie 2011

Aprecieri

16.03.2011| 8 Comentarii
Postat in: Sport

Am transmis astazi domnului Nicolae Badea, preşedintele clubului FC Dinamo, următorul mesaj:

“Stimate domnule Preşedinte,

Apreciez interesul dumneavoastră pentru stârpirea cârtiţelor din zona Rapidului.

Presupun că aparatul pe care mi-l oferiţi este testat şi verificat în timp, plantarea „Cârtiţelor” în zona adversarilor fiind o străveche preocupare a celor care, în mod tradiţional, în mod vizibil sau nu, susţin clubul Dinamo.

Îl vom testa şi noi şi, în cazul – foarte probabil – în care nu vom găsi nimic, îl vom păstra pentru a vi-l putea pune la dispoziţie în caz de nevoie. Poate vă este necesar la Craiova.

Cu aceiaşi EGALă stimă,

Gheorghe Copos

8 Martie

16.03.2011| 0 Comentarii
Postat in: Comunicate de presa, Evenimente

Democraţia post – revoluţionară a generat unele lucruri bizare. Printre ele – presa bulevardieră.
Nu contest utilitatea ei. Oamenii mai au nevoie să şi râdă. Sunt întâmplări şi personaje care sunt, într-adevăr, de râs, şi care merită să fie aduse la cunoştinţa publicului.

Pe de altă parte, în opinia mea, presa, fie ea de informare, de cultură sau de bulevard, trebuie să respecte aceleaşi reguli de deontologie profesională: să publice doar informaţii corecte şi verificate. Unii spun că trebuie verificate din cel puţin 3 surse independente.

Nu se întâmplă mereu aşa. Acţionând în umbra principiului libertăţii presei, se consideră, prea des, din păcate, că se poate scrie orice, despre oricine, şi că nimeni nu va plăti niciodată pentru neadevărurile proferate în presă şi împachetate ca fiind adevăruri.

Un exemplu: cu ocazia zilei de 8 Martie m-am gândit ca, aşa cum se cuvine, să le ofer colaboratoarelor mele atenţii simbolice. Ceea ce am şi făcut. Întâmplarea a făcut ca doamnele în cauză să dorească să îşi ofere, ele însele, un mic răsfăţ – o masă la un restaurant din apropierea birourilor noastre. Mi s-a adus la cunoştinţă iniţiativa, le-am spus că e treaba lor, după program pot face orice îşi doresc. Nu am fost invitat să particip şi nici nu m-am autoinvitat. Nici o rezervare nu a fost făcută în numele companiei. Totul a fost o iniţiativă privată a doamnelor noastre care, după program, s-au dus la restaurantul cu pricina, au mâncat şi s-au simţit bine. Au plătit şi au plecat în pace. Nu am fost cu ele. În ziua aceea am fost prins, până seara târziu, cu problemele de serviciu, care nu ştiu de aniversări şi de sărbători.

Aceasta este realitatea. De aici până la invenţiile presei de bulevard este cale lungă: cică Copos le-a invitat pe doamne la masă, a chefuit cu ele, şi la sfârşit le-a pus să plătească masa ! O prostie. Mai mult, o minciună. Prostul e doar prost. Prostia nu se incriminează în Codul Penal. Mincinosul este însă un infractor. Minciuna se încriminează şi se pedepseşte.

Pentru informarea tuturor: am deja un litigiu cu presa de bulevard. Mă întreb dacă nu cumva este cazul să îl deschid şi pe cel de-al doilea.

Să nu ne pierdem cumpătul

14.03.2011| 10 Comentarii
Postat in: Sport

Sâmbătă a avut loc un joc care, credeam cu toţii, urma să fie derby-ul etapei, Rapid – Dinamo. Nu a fost, din păcate, un joc de calitatea unui derby adevărat.
Nu e nici un secret pentru nimeni faptul că întâlnirile dintre cele două echipe pot avea, oricând, orice deznodământ: ambiţiile sunt mari, miza şi orgoliile – la fel.

La fel a fost şi acum. După unii, am pierdut două puncte. După mine, am câştigat un punct, în condiţiile în care îl puteam pierde şi pe acesta. În fine, după alţii, a fost un rezultat echitabil, nici una dintre cele două echipe nefiind cu două puncte mai bună decât cealaltă.

Concluzia partidei – mai e mult de muncă: pentru cei din teren, pentru cei de pe bancă, pentru cei din conducere. Nu e cazul să vorbim aici despre noroc sau despre şansă. Dacă e să vorbim despre ceva, trebuie să vorbim despre două lucruri: despre pregătire şi despre organizarea jocului. Restul discuţiilor, despre ghinion, providenţă ori îngeri păzitori, fie ei şi cei ai porţii, sunt pierdere de vreme.

În ceea ce mă priveşte, iată ce urmează: în afaceri am fost un susţinător al stabilităţii şi continuităţii. Mi-am ales colaboratorii cu grijă, întotdeauna dintre cei mai buni, şi am avut mereu încredere în ei. La fel va fi şi acum. Marius Şumudică este un om de caracter şi un bun tehnician. Am încredere în el, în continuare. Desigur, sufăr atunci când planurile lui nu ies aşa cum ne dorim. Dar asta nu mă face să mă îndoiesc fundamental de el. Părerea mea este că un antrenor trebuie să aibă obiective clare, să fie lăsat să şi le pregătească aşa cum crede el că este mai bine, iar la sfârşitul mandatului – să îşi prezinte performanţa. Acela este momentul în care se decide relaţia clubului cu antrenorul: continuă sau nu.

Aşa va fi şi relaţia noastră cu Marius Şumudică. Va avea, în continuare, sprijinul nostru, pentru a – şi asigura stabilitatea şi continuitatea în pregătire. Părerea mea personală este că Marius are toate cele trebuitoare pentru a ne duce în Europa şi sunt convins că o va face. Poate nu din postura de campioni, deşi mingea de fotbal este întotdeauna rotundă. Dar, precis, din postura unei echipe clasate între primele.

Aşa că toate comentariile acide din presă şi din tribune referitoare la schimbări majore la Rapid sunt foc de paie şi praf în vânt. Vorbe de clacă ! Marius Şumudică nu pleacă nicăieri. Şi nici nu i se caută înlocuitor. Aşa este şi corect, şi eficient. În interesul Rapidului !

Cât despre insinuările referitoare la existenţa unei trădări în interiorul Rapidului, acestea sunt simple glume. Eu  personal sunt convins că nu există aşa ceva la Rapid.

Scrisoare

10.03.2011| 9 Comentarii
Postat in: Sport

Înaintea derby-ului Dinamo – Rapid, care va avea loc în curând, am oferit domnului preşedinte al FC Dinamo un pachet de cărbuni, însoţit de următoarea scrisoare:

Domnule Preşedinte,

Echipele noastre se vor întâlni, din nou, sâmbătă. Ca şi dumneavoastră, fac tot ceea ce pot pentru ca echipa mea, Rapid, să fie cât mai bine pregătită la ora meciului.

Totuşi, datorită prieteniei care ne leagă, îmi permit să vă ofer un mic dar care să-i fie de folos lui Dinamo în această întâlnire.

Am luat cu toţii act de relaţiile privilegiate dezvoltate în ultimul timp de Dinamo cu Pandurii Târgu Jiu. Având în vedere faptul că, în prezent, aceştia nu vă mai pot ajuta, producţia de huilă din Valea Jiului fiind în scădere, vă ofer un sac cu cărbuni pe care să îl folosiţi pentru încălzirea Dinamurilor jucătorilor dumneavoastră.

Deoarece cărbunele pe care vi-l ofer arde cu 70 % mai mult, sper să aveţi cu 70 % mai mulţi spectatori în „Groapă”, iar noi să marcăm cu 70 % mai multe goluri decât de obicei. Sperăm ca şi arbitrajul să fie cu 70 % mai bun decât media.

Cu toată stima personală pe care v-o port, închei totuşi strigând:

„HAI RAPID !”

Gheorghe Copos

Replică la articolul „ Vine scadenţa! Copos e pe cale să dea un super – tun pe spatele lui Taher ” publicat în „PRO SPORT” din 2.03.2011

02.03.2011| 6 Comentarii
Postat in: Afaceri, Comunicate de presa, Sport

În numărul din 2 martie 2011 al cotidianului Pro Sport a apărut un articol care se referă la unele probleme legate de situaţia clubului Rapid Bucureşti. Considerând că situaţia reală este incorect reflectată şi că este de datoria mea să prezint lucrurile aşa cum sunt ele de fapt, am adresat domnului redactor şef al cotidianului amintit un Drept la Replică, solicintându-i să îl dea publicităţii. Sper că o va face.

Textul Dreptului la Replică este următorul:

Domnule Redactor Şef,

În legătură cu punctul de vedere al autorilor articolului „ Vine scadenţa! Copos e pe cale să dea un super – tun pe spatele lui Taher ” am de făcut câteva precizări, care reflectă situaţia reală.

Nu vreau să reiau problemele Rapid-ului, care au făcut deja subiectul dezbaterilor în presă, nu vreau să mai spun, a mia oară, cine a făcut datoriile Rapid-ului, a căror grijă o poartă acum autorii articolului, şi nici de către cine şi cum au fost cheltuiţi cei 8 milioane de euro la care se face referire în articol.

Cred însă că oricine este de bună credinţă a înţeles că, în primăvara anului 2008, am predat conducerea unui club aproape fără datorii, capabil de performanţă, şi am preluat, după aproximativ un an, conducerea unui club plin de datorii, în prag de insolvenţă.

Nu am susţinut niciodată că Rapid-ul nu are datorii, care, de altfel, sunt de notorietate, dar în nici un caz nu pot fi acuzat că încerc să „ dau un super-tun”, în condiţiile în care sunt în poziţia celui care A LUAT un super – tun, în valoare de 8 milioane euro, bani care nu au fost luaţi sub managementul meu, dar pe care managementul prezent trebuie să îi plătească.

Trecând peste aspectul invocării unei legi care nu a intrat încă în vigoare, vorbind strict juridic, articolul prezintă o informaţie profund eronată. Se susţine că „patronul giuleştenilor încearcă să amâne plata datoriei ……. până după data prescripţiei”, informaţie care conţine în ea însăşi o contradicţie juridică, întrucât prin amânarea la plată prescripţia este întreruptă.

Pentru liniştea autorilor articolului care acum s-au erijat în apărători ai creditorilor Rapid-ului, menţionez că, în aceiaşi lege invocată de autori, instituţia prescripţiei – fie a dreptului la acţiune, fie a dreptului de a cere executarea silită – prevede, de asemenea, şi instituţia „întreruperii cursului prescripţiei”. Or, potrivit acestor norme legale, cursul prescripţiei este întrerupt printr-un act de recunoaştere a dreptului a cărui acţiune se prescrie, respectiv prin recunoaşterea de către debitor – adică de Rapid – a datoriei.
Prin urmare, cum poate fi „amânată plata datoriei” dacă nu printr-o înţelegere a părţilor, care nu reprezintă altceva decât o recunoaştere a datoriei, în sensul prevederilor mai sus invocate.

Mai mult, sursa autorilor se pare că nu a avut informaţiile exacte, întrucât termenul de prescripţie se împlineşte la finele anului şi, respectiv, în februarie 2012, astfel că nici vorbă nu poate fi despre „în vară”, aşa cum, în mod eronat (sau, poate, tendenţios ?) afirmă autorii articolului. Până atunci, se poartă negocieri pentru a se ajunge cât mai repede la un acord între părţile implicate.

În concluzie, staţi liniştiţi, creditorii ştiu să-şi urmărească creanţele şi nu au nevoie de apărători „ pro bono” – presa.

Gheorghe Copos