Un om de succes este cel care poate construi o fundatie solida din caramizile pe care altii le-au aruncat in el.
David Brinkley

Arhiva pentru luna Februarie 2011

Rapid azi

23.02.2011| 32 Comentarii
Postat in: Sport

1. Rapid şi-a achitat datoriile către FC Braşov

Ca atare, riscul de a nu fi programaţi în campionat nu mai există. Am achitat ultima tranşă de bani – 400.000 euro – în contul transferurilor lui Mihai Roman şi Sabrin Sburlea de la FC Braşov la Rapid. Suma de 80.000 de euro trebuie să ne fie returnată, întrucât FC Braşov mai are de achitat restanţe salariale către Rui Duarte şi Ezequias.

2. Obiectivul nostru: câştigarea campionatului
Avem o echipă bună. Avem un antrenor bun. Avem condiţii de pregătire bune. Avem la echipă o atmosferă bună şi motivantă. Avem tot ceea ce ne trebuie ca să ne impunem. La finalul campionatului care se reia în curând se va vedea dacă suntem sau nu nişte performeri, respectiv dacă ne merităm veniturile.

3. Ioniţă
Facem mari eforturi pentru a-l avea alături de noi. Azi este ultima zi în care mai poate acţiona. Decizia finală aparţine, în orice caz, antrenorului Marius Şumudică.

4. Bozovici
Un mare jucător. Un om de caracter. Un om de echipă. O valoare, ca sportiv şi ca om. Suntem un club privilegiat pentru faptul că avem ocazia de a colabora cu astfel de jucători. Bravo, Bozovici !

5. Lazăr
I-am făcut o ofertă, cred eu, de nerefuzat. Oricum, este ceasul în care vom vedea cât de „Rapidist” este Căpitanul echipei.

6. Stadionul
Am obosit să tot dau dezminţiri, să explic şi să răspund la jigniri nefondate. L-am acţionat în instanţă pe domnul care m-a atacat astăzi în presă. Dacă tot e să clarificăm lucrurile, atunci hai să o facem în mod organizat, în faţa justiţiei.

Lumea de azi. Îngrijorări şi speranţe

11.02.2011| 5 Comentarii
Postat in: Afaceri

Nu departe de noi lumea clocoteşte. Coasta de nord a Africii e relativ aproape, din punct de vedere geografic. Iar din punct de vedere economic, în contextul globalizării, suntem chiar mai aproape unii de alţii. Unele state arabe sunt în plină schimbare politică. Fostul regim din Tunisia a fost înlocuit cu unul nou. Egiptul este, şi el, în plină transformare. Dacă e să dăm crezare analiştilor politici avizaţi, şi alte state din zonă sunt vizate de schimbări politice.

O să vă întrebaţi, probabil, de ce mă preocupă aceste schimbări, atâta vreme cât nu sunt decât un om de afaceri, nu un politician. Răspuns: tocmai de aceea mă preocupă, pentru că sunt un om de afaceri. Să vă prezint două din motivele mele de interes, de îngrijorare dar şi de speranţe.

Când vorbim de lumea arabă vorbim, implicit, despre petrol şi despre Canalul Suez, care este una din principalele căi de tranzit al ţiţeiului spre marii rafinatori şi consumatori, Europa şi America. Experienţa ultimilor zeci de ani ne arată că orice convulsie în această zonă se repercutează în preţul ţiţeiului şi, apoi, în cel al carburanţilor. Este de presupus că, în situaţia în care starea de instabilitate din zonă va continua, preţul barilului de ţiţei va creşte, cu consecinţe asupra preţului combustibililor. Acesta, la rândul său, influenţează preţurile majorităţii celorlalte produse. Acum ajung la ceea ce mă atinge direct: preţurile respective se duc, în final, în costuri sporite pentru companii: costuri de achiziţie pentru produsele necesare realizării obiectului de activitate ori costuri cu forţa de muncă. Am, deci, motive de îngrijorare. Dacă preţurile carburanţilor explodează – mai ales acum, în condiţii de criză economică – ne putem aştepta la probleme sporite la nivel de corporaţii. Bugetele fiind limitate, există posibilitatea de a fi confruntaţi cu nevoia de a limita, odată în plus, cheltuielile. Mă refer iarăşi la dezideratele fundamentale ale economiei de piaţă: creativitate, productivitate, eficienţă. Maximum de producţie cu minimum de mijloace.

În acelaşi context am, totuşi, şi motive de speranţă. O parte importantă din turismul mondial se derulează în Africa de Nord. Tunisia şi Egiptul sunt elemente de prim rang în acest mecanism. În contextul mişcărilor politice din zonă, generatoare de nesiguranţă, mulţi turişti vor decide să se reorienteze, renunţând la aceste ţări ca destinaţii de vacanţă. Important este ca noi să fim capabili să beneficiem de aceste reorientări. Potenţiale destinaţii, alternative la Tunisia şi Egipt, sunt Turcia, Bulgaria şi România. Este momentul să arătăm dacă suntem capabili să atragem turiştii, într-o proporţie cât mai mare, spre România.

Lecţiile crizei. Angajaţii români au devenit mai productivi

02.02.2011| 3 Comentarii
Postat in: Evenimente

În urmă cu câtva timp avansam o idee care i-a şocat pe mulţi. Vorbeam despre valenţele pozitive ale crizei economice şi susţineam că dificultăţile, dincolo de disconfortul creat, ne vor obliga să fim mai competitivi, mai productivi şi mai responsabili, inclusiv, sau în primul rând, faţă de noi înşine. Altfel vom dispărea de pe piaţa muncii şi vom fi înlocuiţi de străini.

Astăzi am confirmarea că tot ce am susţinut este perfect adevărat. Un studiu realizat de PriceWaterhouseCoopers România prezintă modul spectaculos în care s-a modificat performanţa forţei de muncă româneşti în ultimii doi ani, respectiv în anii de criză.

Din punct de vedere al rentabilităţii angajaţilor, la fiecare leu investit de o companie într-un angajat acesta întoarce în prezent, în medie, un profit de 1,53 lei, faţă de 1,29 lei în 2008. Românii au devenit astfel printre cei mai rentabili angajaţi din Europa, plasându-se la acelaşi nivel cu Statele Unite şi cu 30% peste cel al statelor din vestul Europei. Cel mai productiv şi mai sănătos sector este cel al Telecomunicaţiilor şi Tehnologiei, care are cea mai ridicată rată de rentabilitate, de 3,1 lei pentru fiecare leu investit. Rentabilitatea capitalului uman a crescut în România cu 19% în ultimii doi ani. Fiecare salariat român aduce companiei, în medie, 5.900 de euro pe an, faţă de 5.200 de euro cât reprezintă profitul mediu anual adus de un salariat european. Diferenţele faţă de perioada pre-recesiune sunt semnificative, în condiţiile în care, în 2008, un angajat român aducea companiei, în medie, doar 3.000 de euro pe an. În paralel, ponderea costului cu forţa de muncă în costurile totale ale unei firme a scăzut de la aproape 13% în 2008, la 9% în 2009. În Europa, acest indicator se plasează la peste 22%. Angajaţii români din multinaţionalele locale au generat un profit brut anual mai mare cu aproape 8% faţă de cel generat de angajaţii din Europa de Vest.

Profitul brut per angajat a fost în 2009 în România în multinaţionale de 5.898 de euro, faţă de 5.472 de euro în Europa de Vest. În anul anterior, profitul brut anual per angajat fusese în România de 2.910 euro.

Toate acestea fac ca România să fie tot mai atractivă pentru investitorii străini, cel puţin din punctul de vedere al pieţei muncii. Deşi România are în continuare unul dintre cele mai ieftine costuri cu forţa de muncă din Europa, investitorii străini sunt nemulţumiţi deoarece cheltuielile aferente unui salariu pot ajunge la circa jumătate din câştigul brut încasat de salariat, dacă se ia în considerare şi impozitul pe venit, pe lângă contribuţiile sociale suportate de angajator.

Modificări semnificative au avut loc nu doar la nivelul performanţei angajaţilor, dar şi la cel al performanţei managerilor. Ponderea costurilor cu forţa de muncă în costurile totale ale companiilor a scăzut de la 12,2% înainte de criză, la 9,3% în prezent. La nivelurile actuale, costurile forţei de muncă din România sunt cu peste jumătate mai mici decât cele suportate de companii în Europa de Vest.

Toţi actorii de pe piaţa muncii au devenit mult mai prudenţi şi mai conştienţi de dificultatea timpurilor pe care le traversează, acţionând în consecinţă pentru a-şi proteja locul de muncă: rata demisiilor a scăzut de la peste 18% în 2008, la numai 8% anul trecut. Prudenţă justificată, în contextul în care rata angajărilor a scăzut, în 2009, cu 75% faţă de 2008, rata concedierilor crescând însă de şapte ori, ajungând la 7,3%.

Nu mă bucur că suntem, încă, în plină criză. Sunt, bineînţeles, preocupat de vremurile care vin. Dar, gândind din punct de vedere economic, sunt mulţumit că, în sfârşit, există ceva care îi face pe românii să fie mai performanţi şi să se impună pe piaţa europeană a forţei de muncă.