Arhiva pentru luna June 2010

În 1993 am avut onoarea să fac cunoştinţă personal cu un domn în vârstă. Avea, pe atunci, 70 de ani. Era cam ponosit, destul de trist, căci viaţa nu prea îl răsfăţase în ultimii ani, dar se vedea că, la vremea lui, trăise momente excepţionale. Dacă vreţi, era ca un boier de os domnesc, dar care scăpătase.

Am vorbit mult cu el. Mi-a povestit viaţa lui. Se născuse la 25 iunie 1923, în Bucureşti, sub Podul Grant. Avusese mai multe nume. Îl chemase ba CFR Bucureşti (1932-1936), ba Locomotiva Bucureşti (1950-1958). De obicei locuia în Stadionul „Giuleşti” dar, când l-am cunoscut eu, era aproape să rămână pe drumuri. Era un tip harnic. Lucrase mai mult în ţară, unde fusese, de mai multe ori, un adevărat SUPERSTAR: fusese campion al României, în 1967; de 11 ori vicecampion al României: în 1937, 1938, 1940, 1941, 1949, 1950, 1964, 1965, 1966, 1970, 1971; de încă 3 ori pe podium: în 1948, 1961, 1969; de 9 ori câştigase Cupa României: în 1935, 1937, 1938, 1939, 1940, 1941, 1942, 1972, 1975; câştigase Cupa Basarabiei, în 1942, şi Cupa Primăverii, în 1957.

Lucrase şi în străinătate. Fusese primul român ajuns în finala unei competiţii europene inter-cluburi: Cupa Europei Centrale, în 1940, când ar fi trebuit să joace finala cu Ferencvaros Budapesta, ceea ce nu se mai întâmplase, din cauza izbucnirii războiului. Câştigase de două ori Cupa Balcanică inter-cluburi, în 1964 şi 1966. Câştigase Campionatul European Feroviar, în 1968. Se calificase în sferturile de finală ale Cupei Cupelor, în ediţia 1972/1973. Avusese două participări în Cupa Europei Centrale, în 1938 şi 1940, o participare în Cupa Campionilor Europeni, în 1967, două participări în Cupa Cupelor, în 1972 şi 1975, 3 participări în Cupa UEFA, în 1968, 1969 şi 1971, trei participări în Cupa Intertoto, în 1989, 1991 şi 1992. Ce mai, Bătrânul meu prieten văzuse lumea bună şi stătuse la masă cu CEI MARI.

Ne-am împrietenit. Chiar foarte bine. Atât de bine încât aproape că nu ne mai putem despărţi. Schimbarea de vremuri a făcut ca Bătrânul meu prieten să se schimbe şi el, renăscând, ca pasărea Phoenix, din propria cenuşă. Şi-a redobândit vlaga de odinioară. Din 1993 încoace a câştigat de două ori campionatul naţional, în 1999 şi 2003; a fost vicecampion în 1998, 2000 şi 2006; a fost pe podium de 5 ori, în 1996, 2002, 2004, 2005 şi 2008; a câştigat Cupa României de 4 ori, în 1998, 2002, 2006 şi 2007; a câştigat de 4 ori Supercupa României, în 1999, 2002, 2003 şi 2007; a câştigat Cupa Ligii în 1994.
A început din nou să umble prin străinătate: a avut cel mai lung parcurs al unei echipe româneşti într-o competiţie europeană, adică 16 meciuri în Cupa UEFA, ediţia 2005/2006; s-a calificat în sferturile de finală ale Cupei UEFA, în ediţia 2005/2006; a participat de două ori în preliminariile Ligii Campionilor, în 1999 şi 2003; a fost prezent în Cupa Cupelor, în 1998; a participat în Cupa UEFA de 9 ori: în 1993, 1994, 2000, 2001, 2002, 2005, 2006, 2007 şi 2008; a fost prezent de două ori în Cupa Intertoto, în 1993 şi 1997.
Oricine vede palmaresul de ieri şi de azi al Bătrânului meu prieten observă că performanţele din perioadele sale de glorie, cum ar fi şase Cupe consecutive, sunt greu de egalat !
Ca orice vedetă adevărată, Bătrânul meu prieten a avut o viaţă şi o istorie aventuroasă, în care super-performanţele au fost umbrite de mari rateuri, cum ar fi cei 10 ani de Divizia B, ori nerealizarea obiectivelor importante, care, în principiu, îi erau uşor accesibile.

Acum vreo doi ani am crezut că Bătrânul meu prieten a devenit suficient de matur încât să îşi vadă singur de viaţa lui. Din păcate pentru el, Bătrânul meu prieten nu s-a simţit prea bine. A avut prieteni nepotriviţi, care, în loc să îl ajute, l-au supt de vlagă şi de bani şi l-au lăsat înglodat în datorii. Nici performanţele lui nu au mai fost aceleaşi. Nu a mai vizitat nici Europa, ca pe vremuri. Locul lui la masa CELOR MARI a rămas neocupat.
Simt că e cazul să îi întind din nou mâna, căci are nevoie de ea. I-am adus din nou aproape câţiva prieteni comuni, cu care, pe vremuri, a performat. În sfârşit, după 2 ani, Bătrânul meu prieten pare că îşi revine. Va avea, din nou, pasul vioi şi mentalitatea Învingătorului.

Numele actual al Bătrânului meu prieten DE o viaţă şi PE o viaţă, unul dintre cei mai faimoşi şi iubiţi actori din sportul românesc: RAPID !
Astăzi împlineşte o vârstă de invidiat: 87 de ani ! Prilej tocmai potrivit pentru ca, alături de voi, cei care iubiţi şi respectaţi RAPIDUL, la bine şi la greu, să îi urez

LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE,
SĂ ÎŢI DEA DOMNUL TOT CE-ŢI DOREŞTI,
SĂ IEI ŞI CUPA ŞI CAMPIONATUL,
LA MULŢI ANI SĂ TRĂIEŞTI !

HAI RAPID !