Un om de succes este cel care poate construi o fundatie solida din caramizile pe care altii le-au aruncat in el.
David Brinkley

Arhiva pentru luna Mai 2010

Onoare celor mai buni !

27.05.2010| 44 Comentarii
Postat in: Sport

Dragă Arpi, Stimate domnule Mureşan,

Până ieri noapte ar fi putut exista voci care să spună că CFR Cluj este o echipă harnică, disciplinată şi născută într-o zodie norocoasă, dar atât. După cele întâmplate în finala Cupei României nu mai poate exista decât o singură opinie: CFR Cluj a ieşit de pe teren pentru a intra, pe uşa din faţă, larg deschisă, direct în istoria sportului autohton. Este unic pe la noi ca o echipă, pornită acum câţiva ani de la baza sistemului competiţional, să ajungă să câştige, în doar trei ani, 6 trofee, cele mai importante din fotbalul naţional: Campionatul – de 2 ori, Cupa – de trei ori, Supercupa – o dată. Fără a mai pune la socoteală că CFR a realizat Eventul Campionat – Cupă de 2 ori în trei ani, şi că este prima echipă din provincie care a reuşit să câştige de trei ori consecutiv Cupa României. Cele de mai sus mă fac ca, plin de respect faţă de echipa de fotbalişti, de tehnicieni şi de conducători ai CFR – ului, să vă adresez, tuturor, felicitări sincere din partea unei competitoare loiale care se cheamă Rapid şi care recunoaşte valoarea adversarului. Onoare celor mai buni ! E un moment potrivit pentru ca Rapid să ureze CFR-ului să aibă un traseu cât mai lung şi cât mai spectaculos în Cupa Campionilor.
Apreciez şi vă felicit totodată pentru sportivitatea de care echipa voastră dă dovadă, de fiecare dată. Am avut ieri prilejul de a înţelege comportamentul jucătorilor voştri: exerciţiul fair play-ului vine de la Conducere. V-am văzut pe amândoi, după meci, felicitându-i pe cei de la Vaslui, pe care i-aţi învins, dar pe care îi respectaţi. Sunteţi un exemplu de urmat.
Privind echipa voastră prin prisma unuia implicat direct în fenomenul „fotbal” am avut ocazia să mă conving, dacă mai era cazul, de avantajele globalizării: echipa voastră este, de fapt, o multinaţională, şi ştie să profite de acest lucru. De fapt, aşa e şi Inter, şi Bayern, şi Barca, şi Real, şi alte echipe mari. Sunteţi un exemplu de urmat şi sub acest aspect.
Vreau să ştiţi că felicitările pe care vi le transmit cu acest prilej, pe cât de sincere pe atât de prieteneşti, vin de la un om care, prin jocul sorţii, a părăsit Ardealul, cu mulţi ani în urmă, pentru a se stabili la Bucureşti. Am asistat, timp de mulţi ani, la o supremaţie zdrobitoare a echipelor din Capitală. Iată că, prin voi, această supremaţie s-a întrerupt. În ultimii ani „Provincia” este cea care face legea în fotbalul românesc.
Am lăsat pentru final un lucru la care ţin foarte mult şi care ne apropie mult unii de alţii. Atât CFR-ul, astăzi pe un val foarte mare, cât şi Rapidul, fac parte din aceiaşi familie, aceea a Ceferiştilor. Sunt două echipe cu tradiţii feroviare, cu istorie, filozofie şi principii asemănătoare: corectitudine, muncă, seriozitate, respect. E cert că astăzi CFR-ul e în mare formă. La fel era şi Rapidul care câştiga, în câţiva ani: Campionatul, în 1999 şi 2003; Cupa, în 1998, 2002, 2006 şi 2007; Supercupa, în 1999, 2002, 2003 şi 2007. Cu mândrie socotesc că, dacă adunăm performanţele comune ale CEFERIŞTILOR, ele nu sunt mai prejos de cele ale Militarilor ori Poliţiştilor.
În final, încă o dată, BRAVO VOUĂ ! Anul acesta a fost anul vostru. Bucuraţi-vă şi pregătiţi-vă pentru Champions League.
Păzea însă. Pentru anul viitor Rapidul încinge motoarele !
Cu sinceră prietenie,
Gheorghe Copos

NORI TOT MAI NEGRI LA ORIZONTUL EUROPEAN

26.05.2010| 5 Comentarii
Postat in: Afaceri

În anul 1996 a fost adoptat Pactul de Stabilitate si Creştere (PSC), un acord politic între statele membre UE având scopul de a coordona politicile fiscale naţionale pentru asigurarea unui climat de stabilitate şi de prudenţă bugetară. Ca să poată adera la Uniunea Economică şi Monetară statele membre ale UE trebuie să îndeplinească şi să respecte unele criterii de stabilitate, printre care:  să se asigure că deficitul bugetar nu depăşeşte 3% din Produsul Intern Brut (PIB) şi că datoria publică nu depăşeşte 60% din PIB.  În timp, mai multe ţări au încălcat, în repetate rânduri, condiţiile pactului. Ca atare, în 2005,  au fost introduse proceduri de control întărit între statele membre.
Au fost vremuri romantice. Discuţii şi negocieri, pe fondul de prosperitate în care Europa nu conştientiza faptul că cheltuieşte mai mult decât câştigă şi că, în general, o duce mai bine decât îşi putea permite.  Apoi a venit momentul adevărului: criza. La decont s-a văzut că, în unele state membre, datoriile publice sunt uriaşe. UE a cerut statelor vizate să ia măsuri de echilibrare financiară. Inutil, nu se mai putea. Au intervenit atunci statele vecine sau prietene – care, de fapt, alimentaseră pe risipitori atât cu credite cât şi cu produse de lux,  pe care să poată cheltui acele credite – cum ar fi, de pildă cele 6 submarine cumpărate de Grecia de la Franţa, cu bani împrumutaţi.
S-a ajuns astăzi la momentul în care UE trebuie să se implice energic. Ca atare, în urmă cu câteva zile, Comisia Europeană a făcut publică noua sa atitudine prin care re-consolidează Pactului de Creştere şi Stabilitate, ale cărui reguli sunt bune, dar nu sunt respectate. La începutul lui mai 2010 a fost aprobat un nou mecanism de gestionare a crizelor, care va avea consecinţe dure. Nerespectarea Pactului de Creştere şi Stabilitate cuprinde, între altele, o măsură referitoare la reducerea fondurilor europene, marii beneficiari ai acestor fonduri fiind, în prezent, noii membri ai UE. Va fi o măsură aspră dar necesară, pentru a da credibilitate regulilor Pactului.
Comisarul european pentru afaceri economice şi monetare, Olli Rehn, consideră că posibilitatea reducerii fondurilor europene este un instrument eficient, dar care trebuie folosit în mod corect pentru a avea efectul dorit. Sunt în pregătire acte legislative care să solicite o utilizare corespunz[toare a fondurilor europene. După toate probabilităţile, procedura va prevedea ca statul membru vizat să fie anunţat despre posibilitatea de a-i fi suspendate fonduri europene, însă i se va acorda timpul necesar de a-şi corecta deficitul. Numai în condiţiile în care măsurile luate nu au efect se va merge mai departe cu tăierea fondurilor.
În România fondurile europene, din ce în ce mai greu accesibile în curând, sunt o mare şansă de a trece prin criză cu mai puţine suferinţe pentru populaţie, care plăteşte acum oalele sparte de cheltuielile nejustificate, pe care nu ei le-au generat, dar de care s-au bucurat, complice, fără să protesteze. Am speranţa că, în scurt timp, vom reuşi să accesăm în mod convenabil fonduri europene. Pentru a putea face acest lucru e necesară echilibrarea finanţelor publice. Mă gândesc nu doar la reduceri de cheltuieli – lucrul cel mai simplu de făcut –  ci la posibilitatea de a spori veniturile la buget. Ca să ai ceva nu e destul să nu mai cheltui, trebuie să şi câştigi. În opinia mea, sporirea veniturilor bugetare se poate face pe două căi: reducerea impozitelor şi diminuarea economiei necontabilizate.

LECŢIA ACDC. DESPRE LUCRUL BINE FĂCUT ŞI DESPRE PROFESIONALISM

19.05.2010| 0 Comentarii
Postat in: Eseuri Cultura

Duminică seara a concertat la Bucureşti ACDC, grup pe care îl ştiu de la începuturile lor, din anii ’70, din perioada studenţiei. Concertul a fost un unic prilej de a vedea la lucru nişte zei ai rock-ului. Opiniile sunt unanime: sub aspect artistic totul se poate caracteriza, scurt, printr-un singur cuvânt: Magnific !
Există însă şi alte aspecte ale concertului, foarte interesante, de asemenea: ACDC ca business şi meserie. Concertul era anunţat pentru orele 21,00. La orele 21,00 fix, nici un minut mai mult, nici un minut mai puţin, ACDC a deschis Autostrada spre Infern. Se putea potrivi ceasul după trupă. Punctualitatea era desăvârşită. Angus Young şi ai lui şi-au făcut meseria ca la carte. Au luat, desigur, o căciulă de bani – şi nu una mică, sunt sigur – pentru ceea ce s-a întâmplat acolo în acea seară, şi ei au înţeles să îşi facă job-ul cu maximă corectitudine. Totodată, era evidentă plăcerea lor de a cânta, de a produce emoţii pozitive spectatorilor. Mă gândesc ce fericiţi sunt acei oameni care au şansa ca profesia să le fie, în acelaşi timp, şi hobby, care îşi fac treaba bine în primul rând din plăcere şi doar în al doilea rând pentru bani.
Este de admirat maniera corectă în care a curs spectacolul: Brian Johnson, vocalistul, a dialogat cu publicul exact cât a fost nevoie pentru a întreţine atmosfera, nimic în plus. Ei erau plătiţi să CÂNTE două ore, nu să glumească cu spectatorii. Publicul venise să îi audă cântând, nu povestind. Şi asta s-a şi întâmplat.
Este de apreciat responsabilitatea LOR contractuală: după exact două ore, la orele 23,00, cu bis cu tot, concertul s-a încheiat. Nici un minut în minus – care ar fi fost o pierdere pentru spectatori – dar nici un minut în plus – care ar fi fost o pierdere pentru ei. Pe scurt, a fost o lecţie de show business.
Se pot face comparaţii între ceea ce s-a văzut la ACDC şi maniera în care se desfăşoară, sau ar trebui să se desfăşoare, activitatea noastră de zi cu zi. Ne integrăm oare sau nu  în echipe funcţionale ? Ne respectăm oare clienţii şi partenerii ? Cu punctualitatea cum stăm ? Dar cu calitatea produselor muncii noastre ? Cum folosim oare orele de program ? Înţelegem oare să dăm tot ce putem pentru a ne câştiga corect banii pe care i-am convenit cu cel ce ne plăteşte ? Un pic de creativitate punem oare în ceea ce facem? Şi, foarte important, facem oare cu pasiune ceea ce facem, sau, poate, e mai bine să schimbăm domeniul de activitate, astfel încât job-ul să devină pasiune sau, dacă vreţi, să transformăm pasiunea în job ?
Lumea întreagă a fost fericită să constate că băieţii, trecuţi de 50 de ani, erau proaspeţi ca acum 30 de ani, într-o formă fizică de invidiat, iar produsul lor artistic era pe măsură. Ţinuta şi prestaţia lor confirmă că vârsta nu e un impediment în a realiza calitate. Dacă ei pot reintra în studioul de înregistrări, după aproape 10 ani, producând un album de calitatea lui „Black Ice”, atunci nu mă mai îndoiesc că şi noi ne putem duce la bun şi rapid sfârşit treaba, de exemplu lucrările de renovare a hotelurilor ANA. Dacă ei pot porni în turneu în jurul lumii, cu echipa lor, atunci de ce nu aş putea şi eu, cu echipa mea, să intru într-o nouă etapă de dezvoltare a business-ului ANA ?
Concluzia concluziilor concertului ACDC: Viitorul este, în continuare, al nostru !

Impozite: câştigăm sau pierdem?

12.05.2010| 33 Comentarii
Postat in: Afaceri

În opinia mea – şi nu sunt singurul, nici măcar unul dintre puţinii care cred asta – cea mai eficientă şi convenabilă modalitate de relansare adevărată a economiei româneşti afectate de criză constă în stimularea mediului de afaceri. Nu înţeleg de ce au tot fost amânate deciziile în această direcţie, deşi semnalele prevestitoare ale crizei fuseseră semnalate tocmai din primăvara anului 2008.
Dintotdeauna am susţinut că România are trei mari şanse de dezvoltare economică, iar acestea ar trebui să reprezinte priorităţi naţionale de rangul cel mai înalt: agricultura, turismul şi IT-ul. Cred cu toată tăria că stimularea dezvoltării acestor sectoare şi-ar arăta roadele într-un timp scurt şi cu rezultate realmente benefice pentru bunăstarea tuturor românilor.
Însă n-a fost să fie aşa, guvernanţii noştri au ales varianta aşteptării până în ultima clipă a celui de-al doisprezecelea ceas, atunci când nu mai poţi beneficia de prea multe opţiuni. Iar opţiunea fiscalizării excesive, impusă de gravitatea posibilelor consecinţe economice imediate, nu este nici pe departe cea mai avantajoasă.
De ce? pe larg