Eseuri Cultura

Am un amic, om de treabă, altminteri. Aş putea spune că avem un hobby  comun, fotbalul.

Este un orator pasionat. În discursuri are însă o problemă: nu percepe întotdeauna nuanţele cuvintelor. Spre exemplu, nu simte diferenţa între „cumpătare” şi „zgârcenie”, nici pe aceea dintre „generozitate” şi „risipă”.

La fel, nu percepe diferenţa între „afacere” şi „tun”.
El declară că nu face afaceri cu mine.
Nici eu nu fac afaceri cu el. Eu fac afaceri, nu altceva !

Şi mai e ceva: ai crede că orice fiinţă din arenele sportive, până şi calul de curse, ştie că nu trebuie să calci în picioare omul căzut la pământ. Doar amicul meu nu ştie asta, sau nu îi pasă. Modul în care profită de situaţia Craiovei lui Adrian Mititelu este o dovadă în acest sens.