Afaceri

În anul 1996 a fost adoptat Pactul de Stabilitate si Creştere (PSC), un acord politic între statele membre UE având scopul de a coordona politicile fiscale naţionale pentru asigurarea unui climat de stabilitate şi de prudenţă bugetară. Ca să poată adera la Uniunea Economică şi Monetară statele membre ale UE trebuie să îndeplinească şi să respecte unele criterii de stabilitate, printre care:  să se asigure că deficitul bugetar nu depăşeşte 3% din Produsul Intern Brut (PIB) şi că datoria publică nu depăşeşte 60% din PIB.  În timp, mai multe ţări au încălcat, în repetate rânduri, condiţiile pactului. Ca atare, în 2005,  au fost introduse proceduri de control întărit între statele membre.
Au fost vremuri romantice. Discuţii şi negocieri, pe fondul de prosperitate în care Europa nu conştientiza faptul că cheltuieşte mai mult decât câştigă şi că, în general, o duce mai bine decât îşi putea permite.  Apoi a venit momentul adevărului: criza. La decont s-a văzut că, în unele state membre, datoriile publice sunt uriaşe. UE a cerut statelor vizate să ia măsuri de echilibrare financiară. Inutil, nu se mai putea. Au intervenit atunci statele vecine sau prietene – care, de fapt, alimentaseră pe risipitori atât cu credite cât şi cu produse de lux,  pe care să poată cheltui acele credite – cum ar fi, de pildă cele 6 submarine cumpărate de Grecia de la Franţa, cu bani împrumutaţi.
S-a ajuns astăzi la momentul în care UE trebuie să se implice energic. Ca atare, în urmă cu câteva zile, Comisia Europeană a făcut publică noua sa atitudine prin care re-consolidează Pactului de Creştere şi Stabilitate, ale cărui reguli sunt bune, dar nu sunt respectate. La începutul lui mai 2010 a fost aprobat un nou mecanism de gestionare a crizelor, care va avea consecinţe dure. Nerespectarea Pactului de Creştere şi Stabilitate cuprinde, între altele, o măsură referitoare la reducerea fondurilor europene, marii beneficiari ai acestor fonduri fiind, în prezent, noii membri ai UE. Va fi o măsură aspră dar necesară, pentru a da credibilitate regulilor Pactului.
Comisarul european pentru afaceri economice şi monetare, Olli Rehn, consideră că posibilitatea reducerii fondurilor europene este un instrument eficient, dar care trebuie folosit în mod corect pentru a avea efectul dorit. Sunt în pregătire acte legislative care să solicite o utilizare corespunz[toare a fondurilor europene. După toate probabilităţile, procedura va prevedea ca statul membru vizat să fie anunţat despre posibilitatea de a-i fi suspendate fonduri europene, însă i se va acorda timpul necesar de a-şi corecta deficitul. Numai în condiţiile în care măsurile luate nu au efect se va merge mai departe cu tăierea fondurilor.
În România fondurile europene, din ce în ce mai greu accesibile în curând, sunt o mare şansă de a trece prin criză cu mai puţine suferinţe pentru populaţie, care plăteşte acum oalele sparte de cheltuielile nejustificate, pe care nu ei le-au generat, dar de care s-au bucurat, complice, fără să protesteze. Am speranţa că, în scurt timp, vom reuşi să accesăm în mod convenabil fonduri europene. Pentru a putea face acest lucru e necesară echilibrarea finanţelor publice. Mă gândesc nu doar la reduceri de cheltuieli - lucrul cel mai simplu de făcut -  ci la posibilitatea de a spori veniturile la buget. Ca să ai ceva nu e destul să nu mai cheltui, trebuie să şi câştigi. În opinia mea, sporirea veniturilor bugetare se poate face pe două căi: reducerea impozitelor şi diminuarea economiei necontabilizate.