1. Conform unei afirmaţii recente a lui Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, cursul de schimb ar fi ajuns la 6 lei pentru un euro dacă nu s-ar fi semnat acordul cu FMI. Putem aşadar răsufla uşuraţi, am depăşit acest pericol, cursul este stabil, nu trece de 4,25 lei/euro… Oare aşa o fi? Dar s-a gândit cineva la ce ne aşteaptă în 2010? Având în vedere modul în care se derulează acordul nostru cu FMI ca urmare a cronicizării crizei politice în care ne zbatem de atâtea luni, nu cumva acest pericol ne pândeşte pentru anul viitor? Având experienţa de anul trecut, când companiile private au fost nevoite să-şi schimbe proiecţiile bugetare la fiecare 2-3 luni ca urmare a fluctuaţiilor cursului de schimb, mă tem că nici 2010 nu va fi mai predictibil din acest punct de vedere. Aşadar, construim acum bugete bazate pe un curs de 4,2-4,3 lei/euro, prin martie va trebui să ne reconsiderăm calculele şi tot aşa până la viitoarele Sărbători de Iarnă.
2. Ne apropiem cu paşi repezi de sărbători. Veselie, zurgălăi, colinde, dar n-avem buget pentru anul viitor, n-avem guvern.
3. Unii analişti afirmă că deja se întrevede o creştere a economiei româneşti (în ce mă priveşte, nu cred că această creştere va depăşi pragul de 1% în 2010), dar, în acelaşi timp, semnale tot mai insistente dau drept sigure concedieri masive din sectorul de stat, concedieri care vor începe imediat după sărbători. Unde se vor duce aceşti oameni? Ce vor face ei? Ce va face guvernul în anul viitor cu peste 1 milion de şomeri în total?
4. În plină recesiune la nivel european, Banca Mondială pune şi ea gaz pe foc, atrăgând atenţia, prin raportul „Pensions in Crisis”, asupra pericolului pe care îl reprezintă sistemele de pensii din Europa şi Asia Centrală: deficitele în aceste sisteme au crescut în ultimii ani, iar guvernele sunt tentate să ia măsuri de moment pentru ţinerea situaţiei sub control, ignorând efectele pe termen lung ale acestor măsuri. Într-adevăr, evoluţiile demografice prognozate pentru anii viitori pot reprezenta un pericol mult mai mare decât actuala criză: după cum afirmă specialiştii Băncii Mondiale, „conform unei simulări, până şi cel mai întunecat scenariu al crizei financiare păleşte în comparaţie cu efectele crizei demografice care se prefigurează în această regiune”(Europa şi Asia Centrală). În România, raportul dintre populaţia activă şi pensionari este cam de 1:1, iar evoluţiile demografice din ultimii 20 de ani nu sunt cele mai încurajatoare. Aşadar, ce se va întâmpla cu noi în eventualitatea unei crize a pensiilor?
Aş fi vrut să fiu mai optimist în preajma Sărbătorilor de Iarnă, să am cel puţin optimismul prudent de acum un an. Din păcate, anul 2009 m-a învăţat că realismul este de preferat optimismului în actuala conjunctură economică. Şi, oricât de mult mi-aş dori eu să fiu mai încrezător în perspectivele anului viitor, semnalele venite din lumea reală mă fac să cred că abia în 2010 ne vom confrunta cu ceea ce e mai rău. Prin urmare, mă întreb: semne bune anul are?
P.S. Aceste semne, precum şi altele, mă fac să mă întreb încă o dată dacă România era cu adevărat pregătită să adere la U.E. la 1 ianuarie 2007. Să înţeleg oare că a fost inutil sacrificiul meu şi al tuturor celor care am tras din răsputeri pentru ca acest fapt să se întâmple?